De ce e tot mai rară fericirea? Pentru că nu știm s-o definim! Pentru că cei mai mulți dintre noi aleg să-și trăiască viața după reguli scrise de alții, care au trăit după regulile altora. Dar câți dintre noi putem oare să țipăm din suflet: “Sunt fericit!”, într-o oarecare zi, dintr-un oarecare motiv? Câți?
Câți dintre noi ne-am găsit propria definiție a fericirii? Câți am căutat-o, măcar? Câți dintre noi petrecem timp cu noi înșine? Știm, oare, cât este el de important?
Suntem învățați de mici cum trebuie să ne trăim viața, cum “mami va fi mândră de tine dacă te vei face medic”, însă mami e prea ocupată să facă din copilul ei un trofeu personal, așa că nu-i dă timp acestuia să-și găsească propriul drum, propria pasiune… Părinții nefericiți cresc copii nefericiți. Mi se pare că-i totul ca o răzbunare pe propriii copii, din cauză că părinții lor au dat greș cu ei. Lipsiți de rațiune și pasiune pentru viață, inconștienți, repetă istoria… până se va trezi unul și va rupe lanțul.
Educația este binevenită, atât timp cât nu ne deformează unicitatea, atât timp cât ne este păstrat dreptul de a avea propriile dorințe, pasiuni, propria fericire.
A spune “Nu!”, din tot sufletul, atunci când simți că ceva nu ți se potrivește, fără teamă că vei dezamăgi pe cineva, denotă curaj; curajul de a nu te dezamăgi pe tine însuți!
Ține minte că doar oamenii curajoși sunt fericiți!
Am întâlnit oameni împliniți, dar nefericiți. Ce înseamnă asta? Înseamnă că prea mulți dintre noi confundă împlinirea cu fericirea.
Un om fericit nu-i musai să fie și împlinit, la fel cum unul împlinit poate nu s-a întâlnit niciodată cu fericirea. Iar dacă ești capabil să-ţi definești propria fericire, te lovește norocul și te trezeşti un împlinit fericit. Cazurile astea, însă, sunt foarte rare. Puțini oameni își pun viața în propriile mâini și își aleg fericirea.
De ce să fim ipocriți? Suntem nehotărâți, suntem generația care pozează fericită, cu sufletul făcut bucăți; dar sufletul nu se vede la cameră, nu-i așa? 🙂
Uneori facem alegeri proaste, conștienți fiind, tot le facem, punându-ne fericirea pe locul doi, de dragul de-a fi validați, de dragul de-a “da bine la cameră”. Căutăm validarea în orice și în oricine, numai în propriul suflet nu suntem în stare să privim atenți; parcă ne e frică de ce putem găsi acolo. Dacă ce-i înăuntrul nostru nu se potrivește cu părerea majorității? Trebuie să fim în rândul lumii, așa că facem compromisuri. Trist este că începem prin a face compromisuri cu noi înșine, ne compromitem propria definiție a fericirii; măcar de-am fi capabili să ne oprim… Nu, mergem mai departe și compromitem alte vieți, punându-le pe pauză sau “nefericindu-le” pentru totdeauna.
Citiţi şi Fericirea din fotografii
Trăim experiențe menite să ne ne formeze, experiențe frumoase sau urâte, care ne lasă un gust dulce sau unul amar. Sau, de ce nu, unul dulce-amărui. Experiențe din care nu învățăm nimic! Nu din lipsa capacității, ci din prea mult orgoliu! Orgoliul ne este cel mai al dracu’ duşman. Din cauza lui nu evoluăm, din cauza lui nu ne recunoaștem greșelile din trecut, pentru a nu le repeta… Măcar de-am face alte greșeli, am mai învăța câte ceva de la viață; dar nu, ne place să le repetăm pe aceleași la nesfârşit, ca apoi să ne întrebăm ca proștii “de ce mi se întâmplă asta mereu? De ce mie?”.
Ar fi atât de simplă viața dacă ne-am asuma-o, cu bune și rele, cu fericiri și dezamăgiri, cu lecții cu tot. Până la urmă, asta-i frumusețea ei. Niciodată nu vei fi fericit fără a fi nefericit înainte, pentru că n-ai fi în stare să faci diferența.
Viața îți ia cu o mână, ca mai apoi să-ţi dea cu amândouă, trebuie doar să fii pe fază!
Guest post by Ileana Vişan
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
