Ai plecat! Ai plecat mai repede decât o adiere de vânt într-o zi caniculară. Ai plecat fără să-ți pese că lași în urmă doar nesiguranță și regrete.
Am regretat că nu ne-am despărțit frumos, am regretat că ai intrat în viața mea ca un străin, iar când ai plecat, ai plecat în același stadiu. Diferența este că ai găsit un loc frumos și plin de iubire și ai lăsat un loc pustiu.
Am regretat mai mult/e decât era cazul, iar cine spunea că nu trebuie să regretăm nimic în viață, cred că era un misogin. Am avut șansa la fericire, dar mi-am ratat-o cu tine, ți-am dăruit doi ani și jumătate din infinitul meu și ai spart clepsidra. Acum, mă bucur că ai plecat și m-ai lăsat să mă descopăr, să mă iubesc și să zâmbesc sincer.
Uitasem cum este să fiu EU, uitasem cum este să îmi acord timp, da, timpul meu pe care tu îl credeai jalnic.
Dragule, acest timp jalnic spera în fiecare minut să fie furat de către tine și să se piardă cu tine, dar tu aveai nevoie de timp doar pentru tine și tabieturile tale. Pentru asta îmi cer scuze, pentru timpul meu care trebuia să fi plecat demult de lângă tine.
Dacă ai ști cât de fericită sunt că ai plecat, cum ai plecat. Probabil încă mai speram la tine acum și la “infinitul nostru”, însă acum nu simt NIMIC.
Am simțit iubire, dezamăgire, ură, milă și o luam iar de la capăt, toate astea într-un timp atât de scurt. Simțeam că o iau razna, râdeam și plângeam, țipam și rămâneam într-o stare de șoc, nu aveam nevoie nici de somn, nici de mâncare, sufletul meu era alimentat doar de aceste sentimente. Fumul de țigară era atât de dens, că abia îmi vedeai ochii lăcrimați, mucurile de țigară erau mai ordonate în scrumieră decât gândurile mele, asta dragul meu ai lăsat în urmă când ai plecat.
Mi-am spus ”STOP, te pierzi pe tine pentru cine?”, asta îmi repetam mereu, dimineață, noapte, amiază, în fiecare minut, de fiecare dată când gândul meu încerca să evadeze din acest sens giratoriu, dar el săracul nu ştia că nu are prioritate de ieșire.
Citiţi şi Dacă ai plecat la alta, să nu ai senzaţia că o să stau să jelesc
Ziua trecea mai repede, mai aveam cu cine vorbi, cu cine mai zâmbi, dar când venea noaptea simțeam că merg pe un drum al cărui capăt era o prăpastie și trebuia să mă întorc (mi-e frică de înălțime), dar era din ce în ce mai lung. Am vărsat atâtea lacrimi, am avut atâtea suspine și atâtea nelămuriri, într-o noapte din asta reușeam să trec în revistă toate momentele petrecute în doi.
Apoi vedeam lumină afară și adormeam preț de câteva ore, după care totul era la fel. Am reușit să ies din acest ”labirint” și pot să spun cu mâna pe inimă că mă bucur că ai ales să pleci.
Sper ca atunci când te voi vedea cu altcineva, să fiu în stare să mă bucur pentru tine, pentru că acum nu îți doresc binele, cum ar fi normal, acum îți doresc doar nimic.
Guest post by Mădălina Mazăre
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
