Îmi plac persoanele simple, adevărate, reale. Cred că de asta n-am iubit niciodată carnavalul, cu măștile și perucile lui, cu machiajul excesiv în spatele căruia să te ascunzi. Persoanele care îmi plac cel mai mult, lângă care mă simt cel mai bine, în largul meu, sunt cele care nu intimidează, lângă care simți că timpul trece în grabă și conversația curge firesc, cărora nu le pasă de unde vii, cine ești, al cui ești, dar sunt curioși să afle despre omul pe care îl au în față, despre durerile și bucuriile lui, despre speranța care încă nu l-a abandonat. Și o fac zâmbind, cu sinceritate, respect, corectitudine, încredere. Oamenii, în pofida timpurilor grave, întortocheate, ipocrite, sunt dornici să comunice, să împărtășească, să afle, dar se închid că aricii atunci când simt că dincolo de inima lor deschisă există doar o mască și o inimă de cauciuc. Iubesc oamenii care observă lumea cu ochii, dar și cu mintea, cu inima, oamenii care nu judecă, nu emană sentințe fără să fi cercetat, înțeles, pus în pielea celuilalt. Fericirea,oricât ne-am amăgi, nu e făcută din sclipicioase și mărețe posesiuni materiale, ci din frânturi banale, ușor ridicole, de simple și mărunte bucurii cotidiane. Trăim timpuri atât de ireale, de incompresibile, pe alocuri isterice, că stropul de normalitate suntem obligați să ni-l creăm singuri, dacă vrem să rămânem întregi la cap și la suflet, ancorați la realitate, la valorile și principiile sănătoase pe care le-am primit în cei șapte ani de acasă. Dacă am avut norocul să le primim.
Când simt că pe undeva mă pierd, caut un copac cu scoarță groasă și trunchiul noduros și-mi agăț privirea de crengile lui bătrâne, caut un petec de cer și unul de pământ, o persoană care știe să asculte, să mângâie prin cuvinte, să zâmbească, un vânt cald și prieten care să ducă departe melancolia, nostalgia, o carte care să lase semne, să vindece, un șir de melodii care să-mi alunge gândurile, să-mi ridice prin armonia lor, piatră grea a grijilor, a preocupărilor. Caut esența. Aparența nu m-a încântat niciodată.
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
