La început, totul era perfect, chiar îi spuneam că acest băiat o va face fericită și va fi mereu lângă ea. Când vorbea despre el, zâmbetul îi era prezent pe chip, atunci mi-am dat seama că iubirea este cel mai frumos sentiment pe care îl poate trăi cineva.
Într-o seară mi-a cerut să facem o poză ca să i-o trimită lui pentru a o crede că ea a ieșit doar cu mine și nu altcineva, am acceptat, nu mi s-a părut ceva ciudat.
După o lună, ea nu voia să mai iasă nici cu mine, nici cu alți prieteni cu motivul că era prea obosită sau că are prea mult de lucru ori că nu se simte prea bine. Evita orice ieșire.
Am plecat pentru un timp din țară pentru finalizarea unor cursuri, iar când m-am întors am vrut să îmi revăd prietena din copilărie.
La cafeneaua din colț (locul nostru dintotdeauna), o așteptam pe ea, dar a venit o domnișoară la mine spunându-mi cu un surâs “Bună, nu te-ai schimbat deloc”.
A trebuit să mă uit pentru câteva secunde la această domnișoară, dar într-un final mi-am dat seama că era chiar vechea mea prietenă. I-am răspuns cu o voce puțin răgușită și tremurătoare ,,Ăăă…da, scuze…M-am pierdut în gânduri…Ce mai faci?”
Priveam cu uimire la fata din fața mea, parcă mă uitam la o necunoscută: părul ei era tuns scurt și nearanjat, a slăbit foarte mult, fața îi era tristă și trăda suferință, ochii exprimau o durere amară și nu acea licărire pe care ar trebui să o aibă orice persoană. Hainele ei erau largi și uzate. Unde este femeia elegantă și cochetă care nu ieșea fără a arăta perfect? Unde?
M-am decis să pun punctul pe ,,i” și să o întreb ce se întâmplă cu ea și asta am și făcut. S-a uitat la mine lung, ochii i s-au umplut de lacrimi și mi-a spus că nu toate merg atât de bine. Iubitul ei din acel gentleman, acel romantic incurabil, a devenit un monstru, un bărbat care o controlează la orice pas și faptă făcută, un gelos posesiv care este oricând gata să o lovească dacă îi va greși cu ceva.
Mă uitam la ea cu mirare și nu îmi găseam cuvintele pentru a rosti o vorbă bună. Tot ce i-am spus a fost “Și de ce nu pleci de lângă el?”.
Atunci i-a curs o lacrimă pe obraz: “Pentru că și așa, cu atitudinea asta barbară, îl iubesc și încă sper că se va schimba”.
Am încercat să îi spun că nu este bine ce face, că ar putea să găsească pe cineva care să o aprecieze, dar toate acestea au rămas doar vorbe spuse în vânt.
Am rămas cu un fior după această revedere și mă întrebam dacă ce mi-a spus ea acolo este iubire sau obsesie. Nu înțeleg cum de un bărbat, dacă poți să îl mai numești așa, poate lovi o femeie?!
Așa că dragilor, nu vă schimbați voi pentru niște bărbați defecți, care nu apreciază ceea ce sunteți și ceea ce ați realizat. Nu cred că vă doriți ca viața voastră să fie controlată de iubitul păpușar. Nu toți sunt ceea ce par a fi și aceste măști create de către ei nu vor rezista mult.
Aveți grijă de voi!
Citiți și Femei înșirate pe sfoară: psihopatul ca maestru păpușar
Guest post by Larisa Magdici
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
