Iertați-mă, mă vedeți femeie și mă credeți idioată?

11 August 2019

De la o vreme încerc să învăț să mă țin mai bine pe propriile-mi picioare. Nu că m-aș fi clătinat eu în toate părțile, dar să zicem că, până acum, aveam bunul obicei să mai deleg din responsabilități, mai ales din cele care mi se păreau că nu au ce căuta în viața unei femei. Și totuși mi-am zis că, până la urmă, nu e niciodată timpul pierdut să învăț să fac și să rezolv și lucruri despre care, fie vorba între noi, nu știu mai nimic.

Din start trebuie să vă spun că sunt genul de persoană pentru care important este ca un obiect să-și facă treaba pentru care a fost proiectat fără să conteze absolut deloc cum acest lucru este posibil. Exact, puțin îmi pasă ce fenomene se întâmplă în măruntaiele unui frigider, ale unei mașini de spălat, de ce se aprinde lumina când apeși pe buton și cărei legi a fizicii i se datorează încălzitul la microunde atâta timp cât funcționează.

OK, să zicem că aici creierul meu de femeie, în plus absolventă de Limbi străine, își spune cuvântul și, alegând să rămână complet impasibil la minunile științei, revendică un singur lucru : fă, dracu’, chestia aia să meargă!

Ai zice că aparent lucrurile ar trebui să fie destul de simple. Vrei să speli rufe? Cumperi o mașină de spălat. Vrei să le calci? Îți iei un fier. Vrei să păstrezi mâncarea cât mai mult timp? Îți trebuie un frigider. Și tot așa, ați înțeles voi ideea. Ei bine, trebuie să vă spun că nu e deloc așa. Uite, de exemplu, ieri am vrut să-mi cumpăr o pereche de căști pentru telefon.

M-am dus la magazin (nu contează la care, serios), m-am uitat la raion (normal că o primă selecție a fost în funcție de preț și de culoare, căci chiar și independentă, tot femeie rămân), m-am asigurat că scrie pe ambalaj că sunt compatibile cu telefonul meu (serios, nu contează ce marcă e), am plătit și am plecat. Ajung acasă, bag căștile, dau drumul la muzică și… dezamăgire: se auzea într-o singură cască.

Simt deja cum suflarea masculină (apropo, or fi și bărbați care mă citesc?) își dă ochii peste cap, în timp ce prinde a mă bodogăni “păi, trebuia să le încerci în magazin, femeie!”. Ei bine, aflați că nu căștile erau de vină, fiindcă pe alt telefon mergeau. La fel de bine, telefonul meu funcționa și el cu o altă pereche de căști al cărei fir era, însă, pe punctul de a se rupe. 

Chitită să rezolv problema, mă întorc cu căștile în magazin, gândindu-mă că singura explicație logică ar fi că telefonul meu nu tolerează decât un anumit tip de cască. O ipoteză pe care încerc să i-o prezint și vânzătorului. Zic încerc, pentru că nici nu am ajuns bine la jumătatea poveștii, că el a și tras concluzia:

– Nu vă cred! Ori sunt căștile stricate, ori nu ați știut dumneavoastră cum să le branșați.

Încerc să mă gândesc cât de tâmpită par de aș putea să nu nimeresc o găurică. Noroc că la vârsta mea nu te mai enervezi prea ușor, așa că aleg să îi dau căștile și telefonul și să se lămurească singur.

– Hm… se aud într-o ureche, zice. Nu știu ce să vă zic! Luați alt model.

În timp ce încep să cântăresc din priviri prețuri și culori (suflarea masculină să stea liniștită, m-am uitat și la mărci și nu, nu am ales-o pe cea mai ieftină, chiar dacă îmi plăcea culoarea), un alt vânzător se apropie de prima pereche de căști abandonată pe o masă și ca orice bărbat pus în fața unui situații aparent inexplicabile, începe să emită ipoteze.

– Sunt stricate? întreabă. 

– Nu. Doar că la telefonul meu se aud mono, răspund.

Le ia și le branșează la al lui.

– La mine se aude.

– Vă cred. Tocmai asta e problema. Că merg pe alte telefoane, dar nu pe al meu.

– E stricat? insistă.

– Nu, zic. Cu alte căști se aude bine.

Nu se lasă.

– Sunteți sigură?

Cedez

– Iertați-mă, mă vedeți femeie și mă credeți idioată? Normal că sunt sigură.

Râde. Apoi se întoarce către colegu’ și-l întreabă pe un ton molcom:

– Ce e aia mono?

La final, am o altă pereche de căști. Albastre. Preț decent. Nu, nu vă spun marca. Până acum, par compatibile. Problema este că pe lângă căștile stricate, am, mai nou, probleme și cu instalația electrică din casă și cu rezervorul de la wc. Au început să cedeze toate tocmai când am decis și eu să devin mai independentă. Prevăd povești savuroase.

Pe Ioana o găsiți și aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeile mature vs femeile imature

Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!

Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro