Despre maimuțoii din viața noastră
Nu te cupla când ești deprimată! Și nici atunci când ești disperată. Te vei trezi lângă un maimuțoi urât, cu care nu ai nimic în comun. Și nici el cu tine, dacă e să excludem tăvăleala, leșinată și aia de altfel, în lipsa conexiunii.
Tu vezi bine că n-ai nicio treabă cu urâtul, însă îți dorești o relație și, la naiba!, o s-o ai cu orice preț. Prețul este că te vei simți în fiecare clipă ca într-un film prost, în care ai fost distribuită împotriva voinței tale. Însă este filmul tău, în care tu ești scenaristul, regizorul și actrița principală. Maimuțoiul oricum nu contează. S-a nimerit doar să fie prin preajmă când disperarea ta avea nevoie de partener de joacă.
În locul lui putea fi oricare altul, tu ți-ai fi jucat la fel de autistic rolul. Urâtul, simte și el că a nimerit într-un film prost în care doar face figurație. Dar nu pleacă. Nu încă! Este prea urât ca să-și permită să plece. Așa că rămâne, dar începe să se joace cu tine în propriul tău film. Iar maimuțoii nu prea știu să se joace frumos. De obicei îmbrâncesc, trag de codițe și nu împart jucăriile.
Din acest moment, atașamentul tău defect decretează că ești îndrăgostită de maimuțoi. El începe să se distreze. Tu începi să suferi. Iaca relația mult dorită! Te-ai pus în același tipar de relaționare, singurul pe care-l știi și pe care îl exersezi sisific. Nu te poți rupe pentru că ți se pare că renunți la ceva ce ar putea să fie bun, dacă nu ar fi rău. În plus, deja ai muncit să faci relația asta să fie și ai mai pus și suflet în ea. Așa că stai acolo și continui să faci investiții, din ce în ce mai valoroase, de timp, energie și sentimente, într-o interacțiune defectă. Știi că nu este ce trebuie, știi că nu va fi niciodată, dar rămâi. Rămâi până când pleacă el. Pentru că, la un moment dat, va pleca. Este prea urât ca să-și permită să rateze ocazia de a fi și maimuțoiul altei disperate, atunci când i se va ivi. Bașca! Maimuțoii nu pleacă niciodată amiabil. În funcție de nivelul frustrării în care înoată, fie te vor înșela, fie îți vor da o scatoalcă sau măcar te vor înjura puțintel.
Iată-te părăsită și înlăcrimată de un maimuțoi urât, căruia tu i-ai dat putere să îți facă asta. Nici măcar nu-l poti învinovăți! În puținele momente când reușești să cuplezi pe rațiune înțelegi că s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Simți că scatoalca maimuțoiului te-a eliberat. Știi că ți s-a mai dat o șansă! Ce faci cu ea?
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
