În încercările disperate de a ne fi bine, ne forțăm să iertăm și să acceptăm! Nu pentru că n-ar fi corect s-o facem, dar ca să acorzi iertarea trebuie să ți-o ceară cineva! Dacă celălalt nu face asta sau nici nu crede/ știe că a greșit, că are de ce s-o facă, tu pe cine ierți? Ai simțit vreo ușurare când ai iertat pe cineva declarativ?
Uneori, ne trezim că am suferit crezând că am fost culpabili mult timp. Dintr-o neînțelegere, dintr-o minciună sau din ignoranță. Care aparțin ambelor părți. Niciodată uneia. Traiul cu povara neiertării e chinuitor. Dar să aloci multe resurse de timp, consum energetic și psihic în obținerea sau acordarea iertării nu mi se pare câștigător.
De multe ori, când investiția noastră e mare, iertăm chiar dacă nu înţelegem. Reluăm relația, dar poziția de restart va fi alta. Va reporni de pe alte coordonate. Cu alte convingeri. Uneori, avem impresia că atunci ne-am întâlnit prima oară. Niciodată nu va mai fi cum a fost.
Indiferența, ignoranța, dor cel mai tare. Prietenia, relațiile afectuoase de familie înseamnă putere. De bună calitate. Dacă nu ne-am bate joc de ele și de noi, dacă am face efortul să prevenim indiferența/ignoranța ( Doamne, cum sună asta!), ne-am onora statutul de om. Nu aștepta ca celălalt să-și dea seama de ce, cum și cât de mult te-a rănit! E doar timp pierdut. Neuroni rătăciți și proiecții disfuncționale pe alții. Întreabă-l tu, provoacă-l tu, spune tu! Măcar, dacă rămâneți certați, să nu fie degeaba… Clarificarea e liniștitoare. Fie că ierți sau nu, fie că înțelegi sau nu. Altfel, e ca un zbor în vrie, cu un motor defect…
Citiţi şi Ţine-te de fiinţe, nu te însingura oricâte dezamăgiri ai avea!
Sufletul nu reacționează la automatisme, la norma de uzină! Dar e necesar la acceptarea neiertării sau a neputinței de a ierta! Şi se împacă cu asta… în ritmul lui! Desigur, cu iertarea ființei tale și încetarea autopedepsirii/ autosabotării e cel mai dificil. Dar și cel mai sănătos pentru drumul înainte. Când nu ți iese de niciun fel, caută ajutor ghidat. Dar să fie profi și bazat. Nu pe niște cursuri online și pe două cărți de dezvoltare personală generalizată și (foarte) pozitivă… Aș fi foarte circumspectă la coach-ii transformaționali și facilitatorii intergalactici. 🙂
Guest post by Anca Baciu
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Unde nu e iertare, de multe ori e pace
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
