Când am verificat ultima dată, copilul era al meu, nu al tău

28 May 2020

Am 26 de ani, am fost ceva ani pe la școală, mai răsfoiesc și câteva cărți în fiecare lună, iar capul nu-mi stă degeaba pe umeri, cred eu. Spun lucrurile astea ca să mă cunoști un pic. Să știi că proastă nu-s. Sau poate doar mă laud.

Acum, lăsând gluma la o parte, te rog să nu-mi mai spui cum să-mi cresc copilul! Sunt doar obosită, nu proastă. Dacă tot corpul meu cere somn, mult somn, încât să simt că-i pot face concurență Frumoasei Adormite, asta nu înseamnă că neuronii mei nu mai funcționează. Poate sunt și ei obosiți un pic, dar tot mă ajută.

Știu cum să îmi cresc copilul. Cum așa? Păi, mă bazez pe medicul la care mergem regulat. Chiar știe lucruri despre bebeluși, deși îți vine greu să crezi asta. Șocant, nu? Și stai să-ți mai spun ceva: știe mult mai multe decât știi tu. Mai și citesc, e o pasiune de-a mea cititul ăsta. Și mai intră și în capul meu (cel pe care tu crezi că-l port degeaba după mine) şi ceva informații. Plus că mă mai ajută și instinctul, mă ghidează și copilul, pe limba lui pe care o mai înțeleg uneori.

Nu-mi mai spune să-i dau copilului sarmale de la 6 luni, pentru că și alte mame o fac și copilul e bine. Slavă Domnului că e sănătos micuțul! Eu vreau să procedez altcumva. Când am verificat ultima dată, copilul era al meu, nu al tău. Presupun că nu s-a schimbat nimic între timp, așa-i?

De ce să-mi las copilul să plângă? Cum vine asta: “Lasă-l să plângă, să facă plămâni!”? Păi, eu știu că fetița îi are deja, s-au format cât timp am purtat-o în burtă. Are plămâni, pe cuvânt. Nu vreau să-mi las copilul să plângă când are cea mai mare nevoie de mine. Cândva nu voi mai fi lângă ea să o țin în brațe, să-i șterg lacrimile. Sper doar să aibă aproape pe altcineva, când eu nu voi putea fi. Să nu o lase nimeni niciodată să plângă doar pentru a “face plămâni”. Îi are și vom avea grijă de ei să rămână sănătoși. Dar în alte moduri.

Și ce dacă vrea în brațe? Ție nu ți-ar plăcea să primești o îmbrățișare din când în când? Nu o să se învețe așa și nu o să-mi stea atârnată de gât până s-o mărita. Deja a început să fie fascinată de lumea din jurul ei și să vrea să o exploreze. În curând va fi prea ocupată cu descoperirile și nu va mai ridica mâinile ca să o iau în brațe așa des.

Te rog, nu-mi spune când și cât lapte să-i dau. Îmi cunoști copilul mai bine decât mine? Nu prea cred.

Și ce dacă îi cumpăr haine și jucării pentru copii? Nu arunc o avere pe ele, știu să mă opresc la timp (aproape de fiecare dată :)). Poate nu mai fac calcule atât de bine ca înainte, dar tot știu să mă încadrez în buget. Și când neuronul dă rateuri la adunări și scăderi, folosesc repede calculatorul. Deci dacă îi cumpăr ceva copilului, nu rămân pe minus. Nu-ți face griji, nu o să-ți cer vreodată bani sau vreun alt ajutor.

Nu mă mai compara cu tine sau cu alte mame. Nu sunt perfectă. Dar vrei să-ți spun un secret revoltător? Nici tu nu ești perfectă. Nici alte mame cărora ai vrea să le ridici statui. Și nici nu vreau să fiu perfectă. Nu pot să fiu. E obositor. Sunt responsabilă, îmi iubesc copilul mai mult decât credeam că e omenește posibil, vreau să fac orice pentru el, dar accept ideea că o să și greșesc. Fără să vreau, fără să știu. Dar e ok.

Citiţi şi Concediul de maternitate: doi ani împreună cu copilul, nu doi ani de stat acasă

Și să știi că sunt doar obosită, nu leneșă. Nu se sfârșește lumea dacă nu șterg praful de 10 ori pe zi, nici dacă nu aspir covorul zilnic. Da, hainele de pe scaun ar sta mai bine în șifonier. Sunt zile în care abia am timp sau abia trag de mine să fac duș, să mă spăl pe dinți și să fac ce e extrem de necesar. E mai important să am grijă de copil, să aibă biberoane la timp, să mai dorm din când în când noaptea sau după-amiază, să mai citesc și eu ceva, să mă relaxez fizic și psihic, decât să stau cu mopul în mână și să spăl vase și haine toată ziua. Și te rog din tot sufletul meu de mamă imperfectă pe care știu că o judeci cu fiecare ocazie, nu mai confunda mizeria cu dezordinea. Dacă las hainele pe scaun sau pe pat, nu înseamnă că am mizerie în cameră.

Dacă te deranjează ceva, dă-mi o mână de ajutor. Am nevoie. Dacă n-ai nimic pozitiv și folositor de spus, nu-ți mai consuma energia spunând ce nu trebuie!



Citiţi şi

”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”

Soacră-mea

Cu ce m-am ales în viață

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Maria / 10 June 2019 21:14

    Foarte bine, Mihaela! Cel mai bine ne este cand facem dupa cum simte inima noastra! Mereu <3

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro