Papa a plecat, dar nu de tot

3 June 2019

Pentru că tot ce-a predicat și ne-a arătat a rămas cu noi. Toleranță și empatie. Fraternitate și incluziune. Iubirea aproapelui. Cărările între oameni. Împreună, nu separați în tineri și bătrâni, românii din țară și cei din străinătate, în oameni cu posibilități și oameni fără posibilități.

”Mă refer la fenomenul emigrației care a angrenat mai multe milioane de persoane care și-au lăsat casa și patria pentru a căuta noi oportunități de lucru și de viață demnă. Aduc un omagiu sacrificiului atâtor fii și fiice ai României care, prin cultura lor, prin patrimoniul valorilor și muncii lor, îmbogățesc țările în care au emigrat, iar prin roadele efortului lor își ajută familiile rămase in patrie”.

“Odată cu condițiile materiale, este necesar să se dezvolte sufletul poporului vostru.”

”A merge împreună, ca mijloc de consfințire a istoriei, impune noblețea de a renunța la ceva din viziunea proprie sau din interesul specific personal în favoarea unui plan mai amplu, astfel încât să se creeze o armonie care să permită înaintarea sigură spre țeluri comune”.

“Felul în care sunt tratați cei vulnerabili, e proba „bunătății reale” a societății. Cu cât o societate se preocupă mai mult de soarta celor mai dezavantajați, cu atât mai mult se poate numi cu adevărat civilă. O societate în care cei mai slabi, cei mai săraci și cei din urmă să nu fie considerați nedoriți, obstacole care împiedică ”mașina” să meargă, ci cetățeni și frați care trebuie integrați în totalitate în viața civilă; ba mai mult sunt văzuți drept cea mai sigură dovadă a bunătății reale a modelului de societate care se construiește”.

Putea-vom noi face toate astea?

Această schimbare e în puterea fiecăruia. Iar primul pas ar fi să conservăm starea aceasta de bine pe care ne-a dat-o vizita Papei, această bucurie durabilă, cum am numit-o eu, să facem scut din ea și să nu-i mai lăsăm pe cei care care nu știu să trăiască alfel decât înecați în ură și răutate să alunge încrederea și speranța din sufletul nostru. Dar să nu-i abandonăm în răutatea lor, pentru că asta nu mai înseamnă “împreună”. Toți ne-am născut buni. Răutatea se duce cu bunătate. Cu iubire. Cu răbdare.

O săptămână bună să aveți și să vă simțiți ca și cum Papa încă ar fi pelerin prin România.

Citiți și Trei zile, cât a fost Omul ăsta aici, m-am simțit copil



Citiţi şi

Decalogul Papei Francisc

6 semne că relația se apropie de sfârșit

Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro