„Nu eşti fumător, bei mai degrabă ceai decât cafea, nu eşti vegetarian, dar nu mănânci nici multă carne. Nu iei niciun medicament. La prima vedere, cred că ţi s-ar potrivi astea”. Pe o mână mi-a dat cu ZirYab, pe cealaltă cu LaAurora.
Ne întâlniserăm cu doar câteva minute mai devreme, iar diagnosticul venea în urma unei fugare adulmecări a pielii antebraţului. „Adesea, oamenii poartă parfumuri aspiraţionale, care să le împrumute atributele celor care ar vrea să fie, dar nu sunt. Alţii se dau cu mirosuri la modă. Vezi oud-ul, care încă e pe val, vezi parfumurile din ce în ce mai grele, intoxicante, compuse. Cel mai simplu e să ţii cont de chimia pură cu pielea ta. După ani de exersat memoria olfactivă şi de imaginat produse personalizate, pot spune cu certitudine că asta e formula mariajului fericit cu un parfum”. L-am întrebat de ce a ales tocmai aceste parfumuri pentru mine.
„Recunosc, LaAurora ţi se potriveşte în cheie simbolică. Este un parfum pe care l-am creat pentru a încapsula atmosfera Săptămânii Sfinte în Granada. E dedicat Fecioarei La Aurora. L-am făcut cu o tămâie foarte curată. Adesea, tămâia este percutantă, deci anulează cam orice altceva. Aici am pus olibanum din Liban – pe care îl obţin de la furnizorii mei din Turcia, iasomie, bergamotă şi santal. Ce e interesant la acest parfum e că l-am conceput potrivit unei formule medicale a unui vraci din timpul Al-Andalus, din secolul al XI-lea, un leac împotriva melancoliei. Îmi place că este un parfum cu care te dai pentru tine, nu pentru cei din jur.”
Şi ZirYab? „ZirYab a fost da Vinci timpului său în Al-Andalus, muzician, poet, compozitor şi dascăl, adus în Califatul Cordobei de către Abd ar-Rahman al II-lea. Graţie lui, Cordoba a devenit cel mai rafinat centru al lumii arabe medievale. El a vopsit coardele oudh-ului pentru a simboliza umorile aristoteliene, a adăugat a cincea coardă care să cânte sufletul, a schimbat moda, a inventat pasta de dinţi, a adăugat săruri şi uleiuri esenţiale în apa de trandafiri pentru îmbăiat şi a insistat asupra folosirii cristalului pentru cupele de băut, în locul metalului comun. Puţine personalităţi ale istoriei Spaniei maure au avut charisma şi influenţa lui”. A ce miroase ZirYab? A concoct de citrice: mandarină, portocală, petitgrain, moştenirea olfactivă arhetipală a Sudului torid. Lor li se adaugă iasomie, patchouli, nucşoară şi azi interzisul muşchi de stejar (o materie riscantă, care, în stare de absolut, duhneşte respingător, dar care, folosită cu parcimonie şi ştiinţă, „desface” ingredientele din jur). În sfârşit, uscat şi trecut prin ore, ZirYab păstrează amintiri de ambregris şi chiparos.
L-am cunoscut pe Ricardo Ramos, directorul artistic al brand-ului omonim, într-o seară bucureşteană în care ploaia spălase oraşul de mirosul florilor de primăvară şi îi pusese pe umeri o şubă de blană umedă, acruie. Cumva, mirosul neplăcut al străzii gâtuite în pragul showroom-ului reverbera în sticluţele cu esenţe primare, comoara oricărui parfumier. În laboratorul la purtător al lui Ricardo Ramos, pe lângă neroli, vanilie din Mexic şi Madagascar, trandafir de Iran, cuişoare, grapefruit, scorţişoară, yuzu şi floare de migdal, am avut ocazia rară de a-mi pune mirosul la încercare cu unele dintre cele mai dubioase ingrediente. Scoase din uz de IFRA (organismul internaţional care reglementează buna practică în parfumerie), castoreum-ul, civeta, moscul, ambregris-ul sunt şocant de dezgustătoare, miasme ce merg de la stârv descompus la lenjerie stătută, cojoasă, gălbuie. Ramos, însă, le păstrează atât ca material documentar, cât şi ca stropi de materie organică în stare să ridice şi să desăvârşească un compus vegetal fragrant.
Personalitate cosmopolită şi globe trotter al aromelor, Ricardo Ramos are peste cincisprezece ani în zona parfumeriei de autor. Nu vrea să iasă din nişa convenabilă a seriei mici, pentru că, spune el, ar însemna să facă rabat la originalitatea compoziţiilor. Originalitate, nu controversă. Scopul lui nu este acela de a crea mirosuri şocante, pe care să le vândă ca atare, ci de a opri momente de istorie (generală sau personală) şi de a le traduce în vapori de parfum. Aşa a făcut cu Knus, un gurmand cu ghimbir, lalea, cedru, anason stelat şi cardamom, pentru a evoca ospitalitatea famiilor olandeze şi căldura sobră a interioarelor lor. Sau cu Matcha NoNo, o mixtură multiculturală între pudra de ceai verde din Japonia, baclavaua turcească şi prăjitura tipică a Granadei, o reducţie la scară senzorială a parteneriatului dintre el, Art Director, şi cele două nasuri care îi perfectează ideile creative. Parfumurile Ricardo Ramos se păstrează în flacoane simple, drepte, cu etichete france. Orice volută ornamentală e dată la o parte. Atracţia primară este la nivel onomastic. Cum să nu vrei să miroşi Aljibe, Morayma sau ZamBra?
„Lumea pune semnul egal între parfumuri şi Franţa. Da, Franţa a dus la absolut rafinamentul şi diversitatea, dar parfumul, cel puţin în Europa, este o realitate arabă. În Franţa inclusiv, parfumurile vin de aici, din Sudul Spaniei, din acest tărâm al portocalilor, al răşinilor şi şofranului, dar mai ales al medicilor, al filozofilor, al poeţilor şi al prinţilor, care au exaltat igiena personală şi frumuseţea unui corp sănătos, în tandem cu un spirit iluminat. Moştenirea arabă, andaluză, e unul dintre cele mai bogate capitole ale istoriei mondiale a parfumeriei. Unul pe care eu caut să îl re-spun prin compoziţiile noastre.”
Citiţi şi Parfumurile cu care am crescut
Granada. Ramos se revendică acestui oraş cu iz de legendă, în care arta Umayyazilor şi Nasrizilor a desenat obrazul dantelat la infinit al celei mai subjugante arhitecturi imaginabile. Granada. Oraşul cartierului alb, Albaicìn, şi al grădinilor în versuri, cu strofe din chiparoşi, palmieri, tradafiri, lavandă, bougainvillea, leandri, dafin, măslini, crini africani, portocal amar şi pini de Alep – Generalife. Simpla rostire a numelui îţi căptuşeşte nările cu un strat cald şi uscat de macerat citric, prin care se se strecoară, vajnic, ierburi aromate, tămâi mistice şi zid mestecat de timp. „Arabii din Andaluzia păstrau apa în aljibe (cisterne) şi îşi irigau grădinile. Am pus în parfum grapefruit, floare de tei, narcisă şi galbanum, mirosuri primăvăratice, ca renaşterea naturii. Iar Morayma a fost ultima sultană a Granadei. Am vrut să îi fac portretul cu flori albe: iasomie, gardenie, magnolie şi muşeţel, pe care le-am potenţat cu fân, rădăcină de orris, frunză de smochin, coriandru şi guave, un ingredient rar folosit.” Parfumurile lui Ricardo Ramos au o viaţă dublă: a combinaţiei aşezate sub ureche sau la încheietura mâinii şi a legendei sau impresiei din care s-au născut. Explicate şi comparate, ele îşi revelează ingredientele ascunse şi se oferă lecturii dorite de autor: secvenţială şi atentă.
„Un parfum trebuie înţeles. Nu îl miroşi o dată, îţi place, îl pulverizezi şi uiţi de el. El se miroase progresiv, se poartă în diferite momente ale zilei sau ale anului, pentru a vedea cum se dezvoltă cel mai bine. E păcat să foloseşti un parfum căruia pH-ul pielii nu îi permite să se deschidă. Să luăm India, bunăoară. Dieta indienilor este bazată pe mirodenii puternice, contrastante, curcuma, curry, cuişoare. Ceaiul lor e tare, e dulce, e plin de robusteţe. Un parfum citric, acvatic va dura maximum 20 de minute pe o asemenea piele, pentru că ea e deja saturată cu mirosurile locale. În schimb, pe o persoană cu o dietă în primul rând vegetariană, care mănâncă multe crudităţi, parfumurile citrice sau cele diafan-florale găsesc cea mai bună suprafaţă de a exploda şi de a complimenta epiderma cu toate etajele de arome. Un fumător, un băutor avid de cafea are „viciul” imprimat în piele, deci va trebui să îl acopere cu parfumuri grele, puternice, răşinoase sau balsamice.”
LaAurora s-a evaporat şi a lăsat pe mâna mea o fâşie de mentă matinală, plăcută şi cuminte ca atingerea unui prosop proaspăt. Întrebarea e mereu aceeaşi: cum ştii care e parfumul potrivit? „Alegând şi întorcându-te. Prima dată te cheamă numele. Miroşi două, trei, nu mai multe, obligatoriu pe piele. Mai multe produc cacofonie. Clar, unul îţi va plăcea mai mult. Revino la fiecare după câteva minute, apoi după o oră. Cel care se simte cel mai bine pe pielea ta va fi cel care încă mai are un miros distinct de ceva, de ingredient anume, nu mirosul abstract de parfum. Înseamnă că pielea ta a amplificat acel ingredient, l-a deschis. Aceea ar trebui să fie opţiunea.” Duc încă o dată la nas încheietura cu ZirYab. Citricele s-au domolit sub un covor de ace de conifere. Reziduul este masculin, solid şi totuşi luminos. Muzician, poet, compozitor şi trend setter nu voi fi niciodată, dar măcar aş putea mirosi ca unul.
Credit foto: sscent.ro.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Idei de cadouri pentru femeile care apreciază rafinamentul
Andaluzia. Sufletul geometric al Spaniei
Parfumurile arăbești actuale: născute în Orient, educate în Europa
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
