De ce iubim? De ce, Doamne, noi, femeile, suntem atât de naive și iubim din tot sufletul? Ne dăruim sufletul și ne încredințăm toate trăirile, dorințele și visele acelora care, dacă nu la primul, atunci la al doilea, ne calcă cu totul în picioare. De ce credem că iubirea ne poate schimba și chiar există bărbați care iubesc din tot sufletul și cu toată ființa lor. Sunt loiali și fideli și cred în iubire forever and ever.
De ce naiba credem și sperăm că acela căruia îi încredințăm totul nu ne va sfâșia și ne va rupe sufletul în bucăți, în mii de bucăți imposibil de pus la loc. De ce credem că el e acela ce ne poate fi și prieten, și iubit, și amant, și confident? Și ajungem doar să ne sfâșiem pielea, să rupem din noi, să ne dorim doar să se sfârșească durerea…
De ce mă urăsc pe mine că cedez și cred din nou în tine după fiecare secundă când îți aud vocea și tremur și vibrez la orice e legat de tine?
De ce iubim atât de mult? De ce visăm și credem în el? Și ajungi să înțelegi că fraiere ca tine are peste tot unde ajunge cu jobul.
De ce iubim atât de mult? De ce, Doamne, cred fiecare cuvânt dulce pe care îl trimite? La naiba, exact când eşti la pământ și te trage cu atâta putere înapoi, deși tu ești ruptă în bucăți și nici măcar nu vede că, de fiecare dată când ești acolo, puțin câte puțin din tine dispare, pentru că e prea rănit sau distrus și nu mai poate fi reparat?
Citiţi şi Voi chiar aţi înnebunit cu totul?
De ce încă cred în tine? De ce mă distrug și încă cred că poți fi uman? Și ce dacă astăzi e o zi importantă pentru tine și încă mai cred că pot să iubesc alături de tine, când tot ce ajung să fac este să mușc din mine? De ce încă mai cred că ești important? De ce fericirea ta e atât de importantă pentru mine și mai cred că undeva acolo există iubire pentru mine? Și ajung doar să implor durerea sa dispară și o zi să mă lase să trăiesc și sper, încă sper într-o afurisită de viaţă fericită?
De ce ajung să mă urăsc pe mine pentru că te iubesc pe tine?
Semnat: doar eu, un suflet rupt în mii de bucăți.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
