Mai știți gaura din steagul de la 1989? În sfârșit ea poate fi umplută cu ceva. Avem concluzia traseului nostru în tranziție. Puneți pe steag un copil care moare îngropat în căcat.
Aici suntem și aici vom fi și în următorul mileniu, cu mii de copii care riscă să moară zilnic în căcat. Ați văzut un singur om dintre cei care au condus România în ultimii treizeci de ani care să spună că îi pare rău cu adevărat că a lăsat țara asta în epoca de piatră (evul mediu a fost luminat)? N-ați văzut și nici nu o să vedeți.
Am avut copii mâncați de vii de câini, am avut oameni arși de vii din cauza singurei noastre politici: merge și așa.
Am avut copii morți de foame și am avut bătrâni morți de frig în case. Am avut zece ani în care în spitalele din toată țara s-a dat cu apă chioară și Doamne-ajută, iar îngerii în halate albe au tăcut șobolănește.
Am avut timp de zeci de ani imbecili plantați în funcții de directori, de inspectori, de miniștri, învățământul românesc e un program național de păzire (vorba vine) a copiilor cât sunt părinții la serviciu și dresarea lor pentru o viață din secolele trecute. Ei, și ce? Au condus România profesorii și toți s-au dovedit repetenți.
Rețineți imaginea asta: un copil care moare în căcat, la modul propriu. Rețineți imaginea asta pentru că e exact sfârșitul drumului nostru. Aici suntem – în subsolul piramidei trebuințelor, nevoindu-ne pe câmpuri, sperând la un Dumnezeu bișnițărit de impostori în sutană, disperați că nu putem să ne ridicăm din glodul nostru etern.
Citiţi şi Ce mai contează? Industria clipei domină lumea
Și pentru ce? Cum pentru ce? Pentru poșetuțele și săndăluțele atâtor și atâtor generații de curve, pentru viluțele cu turnulețe ale atâtor dregători care, și când merg pe stradă, merg în formație, corespunzător gradului din casta privilegiaților.
Societatea românească este monstruoasă și monstrul acesta are un chip clar: copilul din căcat.
Nu, nu întoarceți privirea. Asta e oglinda noastră cea mai fidelă.
Noi toți am ucis acel copil, cu lașitatea noastră istorică, și pe mâinile noastre criminale se îngemănează sângele și căcatul.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
