Știu destule femei care se află în relaţii toxice și cărora parcă li se înceţoşează din ce în ce mai mult privirea când vine vorba despre iubitul lor. În timp ce acesta nu face nimic altceva decât să profite și să îşi bată joc de femei care cândva păreau de milioane. Acum, acele milioane le scot domniţele din portofel să le cumpere iubiţilor ceasuri scumpe, să plătească cele opt beri pe care le bea iubi în oraş, în timp ce ea bea trei ore dintr-un suc, că se apropie data în care trebuie plătite facturile.
Iar Iubi? Iubi sare peste 1 martie, că doar nu mai sunt copii să-i cumpere mărţişor, de 8 martie îi ia poate o zambilă, pentru care ea ţine sa îi multumească public pe facebook: “Te ador iubitul meu! – feeling loved…”. Pe bune?!? Pentru ce dracu’ îi mulţumeşti? Că şi amărâta aia de floare tot din banii tăi a fost cumpărată, mai mult ca sigur!
Femei care sunt cu banii la comun (prostie maximă) cu iubitul (atenţie! nu soţul), că deh, locuiesc amândoi în casa cumpărată de ai lui, și care își dau tot salariul să le mobileze căsuţa. Iar eu vreau să vă întreb următorul lucru: dacă “ochi lunecoși, inimă zburdalnică” o să găsească una care o să îi răspundă la toate avansurile pe care le face mereu altor domnişoare și i se vor aprinde călcâiele dupa ea, voi ce-o să faceţi? O să vă luaţi patul şi chiuveta în spate şi o să plecaţi la mamele voastre? Nu, o să plecați cu mâna în c*r şi el o s-o beep pe mândra cea nouă în patul cumpărat de voi, fraierelor!
La shopping, la fel, îşi cumpără el, tot din banii ăia la comun, tot ce îi pofteşte sufleţelul şi tu lasă, că poţi să mai porţi blugii ăia pe care îi ai deja de trei ani. Dragostea cere sacrificii, vă spuneţi voi în mintea aia bolnavă! Și, asta mi se pare maximă, îi mai duceți și la cosmeticiană să se epileze, la stilist să-i tundă, tot pe banii voștri, în loc să-i trimiteți să-și cumpere un aparat de tuns și numai dacă se roagă frumos să-i și tundeți.
Nu mai simţiţi iubite de caţiva ani buni, faceţi dragoste o dată pe lună, deşi media de vârstă a cuplului este cuprinsă între 25 si 30 de ani, sunteţi colegi de apartament (cum se exprimă un prieten de-al meu când vorbeşte de relaţia lui) care împart cheltuilelile lunare şi niciun strop de afecţiune sau emoţie.
Trist e că voi, femeile, îi stricaţi pe bărbaţi, cu nevoia voastra exagerată de “sacrificiu”, cu disperarea aia bolnavă pe care o simţiţi în orice moment să nu cumva să fiţi părăsite!
Nu vă sfătuiesc să vă despărţiţi, nu! Rămâneţi cu bărbaţii voştri “defecţi” în continuare, pentru că eu sunt singură și vreau în viitorul apropiat un bărbat bun pentru mine, care să aprecieze tot ce am eu ca om de oferit, nu unul care să creadă că i se cuvine tot, pentru că mă fu*e o dată pe lună! Şi cum o să îl găsesc, dacă îi stricaţi voi pe toţi?
Într-un final, vă meritaţi unul pe celălalt, că nici ăla de vă mândriţi voi cu el că vă e iubit nu e bărbat! Poate a fost cândva, dar nu mai e, aţi avut voi grijă de asta! Când o să vă ceară în căsătorie, o să fie sub forma: “Am rate, vrei să le împarţi cu mine?” Şi aia o să fie cea mai frumoasă zi din viaţa voastră, sunt convinsă! Nefericitelor… mi se rupe sufletul uneori de voi, dar vorba aia: “Decat să plângă mama, mai bine să plângă mamele voastre!” Că şi de mame aţi uitat, de cand cu iubi, sunteţi mai preocupate de mă-sa, care ştiţi că nu vă înghite oricum, văzându-l pe fi-su fără pic de sclipire în ochi când vă priveşte!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
