Îmi lăsa sentimentul că ne știm din trecut, un trecut unde spațiile noastre intime nu apucau să se exploreze decât la distanță, mai precis în vis. Aici se plămădea, independent de mine, un posibil viitor frumos, în cazul în care carnea se mula pe voia ființei. Poate această junglă onirică îmi apără sentimentul de dragoste de tine, draga mea. Mă gândesc să fiu cât mai serios cu sinceritatea mea. Lumea aruncă cuvinte peste orice, eu vreau să te arunc pe tine peste orice. Culege-mi cuvintele ghemuite sub buzele timide. Nu te speria de acest orice, el mă învață să nu-mi mai fie frică așa cum sunt. Cine nu încearcă să se apere cumva când dragostea bate la ușă? Care este primul care să urle că vulnerabilitatea completă față de o persoană nu-l sperie?
Nouă ne țiuie rațiunea și ne descalță de “eul” încăpător al nimicului. Desigur, un „eu” pompat cu forța și întreținut în oglindă. Orgoliul este singura formă de supraviețuire când un om sensibil nu întâlnește dragostea. Îl antrenează când împlinirea lui aşteaptă. Cineva a spus “fericire”? Eu nu am spus „fericire”, mi-e silă de acest cuvânt. Fericirea nu înseamnă mai mult unt franțuzesc în farfurie și nici mașini zburătoare la scara de bloc. Fericirea e ceea ce vine când nu-ți mai pasă să o construiești ca un inginer nesăbuit și lacom. La fel funcționează lucrurile și când vorbim despre viață și, mai ales, despre planuri. Toată lumea are planuri, multe planuri. Mai vorbește cineva de prieteni? Sunt în plan, știu… La tine e în plan?
Împlinirea mea o așteaptă pe ea care știe să se facă așteptată, când timpul impune așteptarea sau o mărește necontenit după bunul său plac extrem de dilatat. E pleonastică așteptarea, când în locul iubirii găsim o clonă a propriei egolatrii. Ea m-a așteptat și nu a uitat să lase timpul să-și desfășoare planul dictatorial până la mine. Acolo o așteptam eu, perechea ei, nu o clonă oarecare, de care sigur mi-ar fi fost și mai multă silă decât îmi este.
Cu vorbele suntem cu toţii oameni buni, cu dragostea însă e mai greu
Mie mi-e silă de mine și sunt sigur de această realizare. E o realizare să-ți fie silă de tine. Toți sunteți niște oameni minunați, speciali și unici ce meritați, meritați și iar meritați, dar dacă nu vă e silă de voi, nu mai aveți scăpare. Iar eu nu cunosc leac pentru iubirea de sine stăruitoare. Nimic nu se umflă mai repede decât nimicul. Nimicul e foarte încăpător. Citesc pe chipurile voastre o intenție de blufare, dar actorul nu minte, doar explorează nimicul când dragostea stă să bată la ușă și absentează nemotivat.
Cafeaua era călâie. Împlinirea în brațele unei duminici îi curta amintirile. Se strecura printre oameni cu un rol bine jucat, căutând-o pe ea. Urma să joace rolul vieții lui departe de așteptare. Actorul nostru a continuat.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
