E noapte. E frig și e aiurea. M-au inspirat niște gânduri de-ale tale, din trecut. Un trecut pe care nu vreau să-l cunosc, dar căruia îi mulțumesc pentru că te-a făcut așa. Așa de al meu. Așa de cald. Așa de aproape, mereu aproape, încât doare. Pe mine mă doare pentru că, uneori, simt că nu mă ridic la înălțimea ta. A puterii tale. A iubirii totale pe care mi-o arunci la picioare, fără să-ți fie teamă că port tocuri și aș putea să o găuresc. Dar, știi? Alteori e invers. Alteori am impresia că țin cerul într-o mână, că am o pasiune atât de zdrobitoare, încât te pierzi în ea și nu te găsesc.
Nu am crezut că exiști. Nu am îndrăznit să sper că există pe lumea asta cineva care să-și măsoare forțele atât de echilibrat cu ale mele. Un „cineva” care să mă îndoaie, să mă înalțe, să mă facă să privesc în sus, fără să-mi impute, după aceea, că sunt îngâmfată. Știi ce mi-ai făcut? M-ai înmuiat. M-ai făcut să privesc mai adânc în mine, să mă temperez, să-mi descopăr și partea mai puțin întunecată – pe care, cu îndărătnicie, o negam – și să o luminez. Și te-am găsit în mine. Se fac doi ani de când te cunosc și nu regret că te-am găsit. Cum spuneai și tu, acum ceva timp, când eram cât pe ce (a câta oară?) să ne despărțim, „au fost cele mai frumoase luni din viața mea”. Sună trist acel „a fost”. Haide să-l lungim. Îl avansăm la prezent cu „este” și-l prelungim la nesfârșit cu „va fi”.
Eu nu o să mai fiu „prințesă” cum, ironic, îmi spuneai. Tu nu vei mai fi „inert” cum, cu vehemență, te catalogam. Acum știu. Acum știu că, deși e noapte și e frig, deși nu mai ești on de o oră, deși la tv este reluare la „Urzeala tronurilor”, deși dormi, deși încă nu o fac, deși cred că soarta nu e un joc ai cărei pioni suntem noi, deși încă, cred în Dumnezeu, deși ai început să o faci și tu, chiar dacă, încă, nu recunoști, deși au început să-mi placă poeziile, deși sunt plină de neastâmpăr erotic, deși e totul încurcat, și, în concluzie, deși e primăvară, datorită și în ciuda ei, eu te iubesc.
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
