Am câteva zile libere, în fiecare an de ziua mea îmi iau concediu, așa că am citit pâna am obosit, m-am uitat și la televizor până am înțeles că nu prea am ce vedea. Asta dupa ce mi-am pus casa la punct, ca să pot sta liniștită.
Am ieșit apoi prin oraș, m-am plimbat prin diverse pet shop-uri, căutând un ansamblu de joacă pentru pisici (pentru că, de azi, voi avea una mică, pe care mi-am făcut-o singură cadou) și am rămas trăsnită de prețurile practicate. Îmi venea să zic precum ăla din reclamă: „scump, doamnă, scump!”, și nu mai aveam mult până ziceam și „da’ halatul, cât e halatul?” Și totuși… am luat. Și ansamblul, și tot ce e necesar pentru noul locatar și prieten al meu.
Apoi, am intrat prin diverse magazine, să mai văd una, alta, și tot la fel îmi venea în cap reclama. Se vede treaba că nu prea circul prin magazine decât la nevoie. Afurisit de scumpe toate. Toate pe care le-aș vrea. Că, altfel, găsești și chestii de unică folosință, la preț accesibil…
Cu shoppingul m-am lămurit! Mă întorc acasă și așez la locul lor lucrurile cumpărate. Când ești obișnuită să pleci în fiecare dimineața de acasă și să te întorci târziu de la muncă, nu prea are cine să-ți dea de lucru pe-acasă, așa că nu prea mai am ce face. Cred că am nevoie de ceva care să mă prindă cu adevărat.
Ca să-mi umplu timpul cu ceva, caut într-o cutie păstrată cu sfințenie, vechiul goblen, început acum patru ani, neterminat nici azi. Mă las prinsă vreo câteva ore și iarăși mă plictisesc…
Încep să navighez pe net în căutare de informații despre creșterea/îngrijirea/educarea pisoilor. Tiiiii… ce de informații! Contradictorii. Hotărăsc să cresc pisoiul așa cum voi simți că e bine pentru el și pentru mine.
Apoi dau peste alte și alte informații de altă natură. Aiaiaiiiii! Avalanșă! Rămân năucă în fața atâtor informații. Nici nu știu pe care s-o asimilez sau dacă s-o asimilez, că cele mai multe se contrazic între ele!
Doamne, iartă-mă! Da’ ăștia vor să mă zăpăcească de “nervii capului”, care și așa sunt nervoși! Toți, dar toți, știu ce e bine pentru mine! Sfaturi cât e lumea de mare. Ăștia cred că sunt tâmpită rău: ei știu ce e bine pentru mine, eu, nu!
35 reguli ca să fii fericită!
20 de reguli ca să fii sănătoasă!
45 de reguli pentru o căsnicie fericită!
Nu zău! Să mori tu, ăsta care scrii așa ceva, că astea se aplică la mine, la tine, la noi toți! Zi da, și să dea naiba dacă nu te caut, ca să îti spun, privindu-te în ochi, să mergi la un psihiatru să-ți pună un diagnostic, dacă tu crezi ceea ce scrii! Și să-ti mai spun că n-am să mai citesc ce scrii în vecii vecilor, pentru că risc să ajung eu la psihiatru dacă te bag în seamă, fiindcă n-o să mai știu cine sunt! Nikolai Gogol spunea: „Omul este înțelept, deștept și priceput în tot ce-i privește pe alții”. Vă spune ceva asta?
Măi, oameni buni, voi cei care veniți cu sfaturile voastre absurde, universal valabile, eu înțeleg că aveți nevoie de vizualizări, dar chiar așa de proști ne credeți? Noi suntem unici, deci „universal valabil” nu se aplică! Așa că lăsați-ne să ne trăim viețile cum știm, cum simțim, cât putem de frumos, fiecare după creierul, inima și sufletul său.
Pe Liana o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
