Căci povestea e mai veche și dăinuie în timp, pe la 1941 în ziarul VIAȚA, unde director era autorul Ciulandrei, Liviu Rebreanu, viața femeii era complicată, căci de multe ori cădea în mrejele unui bărbat însurat.
„Femeea și bărbatul însurat
Una dintre cele mai delicate situații ce se pot ivi în viața unei femei: să fie iubită de un bărbat însurat. Să lăsăm deoparte cazul în care ea ar putea să-l iubească, am fi atunci în plină tragedie.
Să ne imaginăm că numai în teatru și numai în romane se consumă asemenea tari conflicte și să nu ne preocupe.
Să presupunem dar numai situația mai… acceptabilă: curtată, iubită, dorită de un bărbat însurat! Ce are femeia de făcut într-o asemenea situație? Două lucruri numai: primește dragostea lui și atunci se poartă nu numai într-un mod neonest față de căminul acelui bărbat, dar și în chip nedemn față de ea însăși, căci admite să-i fie bărbatului o simplă distracție; sau nu primește această dragoste și atunci tot două căi i se deschid, care însă – acestea – nu pare decât s-o înalțe: apără ea obligațiile uitate poate pentru o clipă de către acel soț, și se apără pe sine rămânând într-o bună și curată prietenie cu el.
Pentru un bărbat este mult mai firesc și mai ușor să uite ceea ce-i leagă de căminul său și de femeia cu care a creat acel cămin, dar o femee nu trebuie și nu poate să uite aceasta niciodată, căci unui bărbat i se iartă greșelile mai ușor, ba chiar despre femeea părăsită o clipă. Când el revine, ea îi acordă toată iertarea, dacă nu și uitarea. Dar unei femei, care ar accepta o dragoste ce aparține alteia, niciodată nu i s-ar ierta un gest de uitare, și aceasta mai ales că nu iubește, căci să nu se uite acest amănunt de mare importanță, de la care am plecat: ea nu iubește.
Situația este cumva și mai grea dacă nu cumva femeea este prietena soției, ale cărei grații au pierdut din vraja lor asupra bărbatului. Atunci tot ea trebuie să se poarte altfel ca nimeni să nu simtă gestul ei de neacceptare și al lui de necumințenie. Joc destul de greu! Se va descurca însă bine dacă-și va păstra sângele rece tot timpul, dacă nu va cocheta prea mult, dacă nu se va lăsa flatată de această dragoste, dacă va lăsa din vanitate să se vadă că i se oferă o dragoste pe care alta n-a putut s-o păstreze, și mai ales dacă o va cruța pe această „alta”.
Din această serie de posibilități, ce are femeea într-o astfel de situație, desigur că aceasta din urmă este și cea mai nobilă și cea mai practică.
Și să realizeze nobilul cu utilul dintr-o dată nu-i lucru de disprețuit.”
Guest post by Ina Maria Stoica
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
