Iubirea este sentimentul cel mai frumos, cel mai puternic, cel care ne diferențiază pe noi, oamenii, de toate speciile. Am ajuns să inventăm roboți chirurgi, roboți care fac recrutare, roboți de toate soiurile, dar n-am reușit, și mă îndoiesc că vom ajunge vreodată să îi înzestrăm cu iubire.
Iubirea nu poate fi definită, împachetată, depozitată și refolosită când avem nevoie, este intangibilă și totuși o simțim. Corpul nostru vibrează de iubire – inima ne bate mai puternic, fața se înroșește, pupilele se dilată, palmele ni le simțim umede, totul pulsează cu o intensitate amețitoare.
Iubirea de început este cea mai intensă, cea mai pasională și plină de satisfacții. Ea vine la pachet cu curiozitatea de a-l descoperi pe celălalt, cu dorința nebună de a-i descoperi fiecare părticică din corp, cu speranța veșniciei acestei iubiri, cu dorul de a-l revedea pe celălalt imediat ce a ieșit din cuibușorul de nebunii. La unii, iubirea asta de început durează o săptămână, o lună, la alții, un an etc, în funcție de experiențele de dinainte, de așteptări și de cât de mult se implică fiecare. Căci iubirea, în toate formele ei, presupune dăruire, atenție la nevoile celuilalt și implicare constantă. Când una dintre cele trei variabile se diminuează, iubirea își începe traseul spre destrămare.
Prima variabilă – dăruirea. Îți aduci aminte că acum 10 ani îi dăruiai flori, îi făceai surprize? Îți aduci aminte că îi dăruiai din timpul tău ore de stat la povesti, deși erai obosit și urma să ai examen? Îți aduci aminte că i-ai dăruit puloverul tău să se încălzească, deși dârdâiai de frig?
Acum uiți ca e ziua ei și uiți de flori , mormăi ca ești obosit sau respingi statul la povești pe motiv că ai mult de muncă, acum o dojenești că nu și-a luat haine groase la ea.
A doua variabilă – atenția la nevoile celuilalt. Iubirea se destramă pentru că te deconectezi de la ritmul celuilalt și te izolezi în bucla ta. La început, te aranjai, îți puneai bluza aceea roșie care îl scotea din minți, zâmbeai mult, combinai diplomația cu fermitatea, îi găteai cu drag, erai mereu fresh și pregătită pentru o noapte de amor memorabilă. Ați evoluat amândoi – ai ajuns o femeie de succes, cu o carieră de succes, îți place luxul, să ieși la întâlniri, să călătorești. Și el s-a schimbat – vrea un copil, vrea să petreceți mai mult timp împreună, vrea să fi păstrat inocența în zâmbet. Timpul trece și atenția la nevoile lui scade, te afunzi tot mai mult în muncă și când îți propune să divorțați sau îți spune că a reîntâlnit iubirea, ești șocată. Nu înțelegi decât în ultimul ceas, sau poate nici atunci, că ați evoluat diferit, că nevoile lui s-au schimbat și tu nu ai înțeles sau te-ai complăcut în ideea că va fi bine. Descoperi în al doisprezecelea ceas că visează la un copil, că vrea să îi acorzi mai multe zâmbete în locul remarcilor încărcate de reproș sau al declarațiilor superficiale, spuse pe un ton grăbit, în timp ce alergi la un alt meeting.
A treia variabilă – implicarea constantă. Iubirea se destramă când încălcăm primele două variabile și căutăm magia iubirii în altă parte. Ești la job zece ore și colegul sau colega arată demențial, sunteți pe aceeași lungime de undă și, bonus, nu are obligații. Nu e mai simplu, mai ușor să îți concentrezi întreaga atenție pe arta cuceririi colegului sau colegei decât să îți bați capul, și așa rupt de oboseală, de stres, cu jumătatea de acasă? Deja ți-ai format strategia de apărare a propriului ego – jumătatea de acasă a devenit cicălitoare, nu mai arată la fel de atrăgător, apetitul pentru sex este la limita inferioară, nu îți mai acordă atâta atenție cum o făcea la început. Dacă această strategie are măcar două puncte îndeplinite în planul real, este clar că iubirea voastră se destramă și vei face un pas în afara relației. Probabil că și jumătatea (a nu se înțelege ca sunteți neapărat căsătoriți) are câteva aspecte pe care nu le mai apreciază la tine și uite așa, încet, dar sigur, iubirea se destramă.
Cum se destramă deci iubirea? Cu o doză mare de egoism, un bax plin de lipsă de respect și altul plin de lipsă de empatie. Nu neapărat cu o intervenție externă, ea doar camuflează lipsurile menționate anterior și dă senzația că infidelitatea a destrămat relația.
În realitate, iubirea este se destramă în doi, în timp, și devine motiv de suferință pentru amândoi. Poate că așa ne place nouă, oamenilor, să iubim, să suferim, să ne revenim și același traseu să îl bătătorim. Parca îi invidiez puțin pe roboți, voi nu?
Guest post by Oana de la HR Passion
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
