E ziua de Crăciun. Lucrez. Sărmăluțele și cozonacii pot să mai aștepte până să ajungă pe lista mea de pofte. Acum încerc să-mi fac treaba, dar sunt cu gândul la un vin fiert. Așa… cum am văzut eu într-un clip video ademenitor: cu arome și coajă de portocală. Vinul, musai să fie roșu, de bună calitate, se încălzește la foc molcom, se adaugă scorțișoară, nucșoară, cuișoare și tot ce mai poate da o aromă incredibilă, de sărbătoare, acestei licori. Lichidul se toarnă apoi într-o cană și se savurează cu ochii închiși. Trebuie să fac asta când ajung acasă!
Imediat ce ies de la muncă, trebuie să-mi recuperez familia de la soacră-mea. Pe ei și pe tanti Jeni și vărul Sebastian. Număr orele. Mai am puțin și, în sfârșit, o să simt aroma de scorțișoară. De ce trebuie să-i recuperez? Pentru că i-am lăsat acolo. Eu sunt de obicei „de la Uber”. Eu nu beau în mod normal. Nu știu ce m-a apucat acum cu vinul fiert. Cred că numai așa pot simți și eu un pic din sărbătoarea asta pe care o petrec la muncă. Dar mai e puțin… Și pentru că nu beau, eu conduc. Ai băut? Dă-mi un bip și am venit! Da! Fată de treabă. „De la Uber”.
Vin fiert. Asta era în gândul meu când am țâșnit pe ușă. Pornesc mașina și plec repede. Noroc că nu e aglomerată șoseaua. Lumea e pe acasă, sărbătorește, mulți au evadat din București pentru câteva zile. Îmi sun neamurile de la semafor și le spun să se pregătească să coboare. Nu am de gând să mai urc. Ajung. Evident, aștept. Doar nu era să coboare în frig. Mai bine aștept eu. Vin și ei agale spre mașină, obosiți de atâta mâncare și băutură. Urcă în mașină și plecăm. Eu sunt pe rezerva de răbdare, dar… De Crăciun, fii mai bun!… Le spun ce visez de azi dimineață. Un vin fiert. Aoleu!… îmi strică ei cheful. La ora asta? Îți face rău! Simt că mi s-a făcut deja și încerc să mă calmez. Noroc că mătușa și vărul nu stau foarte departe de soacră-mea. Fac dreapta și ajungem. Până să opresc, sună telefonul. Era soacră-mea. Cum? Ce? Începe bărbată-meu să râdă. Aș râde și eu, dar simt că nu e de bine. Femeia aia, mătușa, încălțase din greșeală ghetele soacră-mii și ea acum le revendica. Ptiu, drace! Parchez și ascult frânturi de discuție în care proprietara adevărată a ghetelor, într-o disperare greu de înțeles, încerca să ne facă să înțelegem că sunt ale ei. Sunt îmblănite, au catarame și se închid altfel, categoric sunt ale ei, în timp ce mătușa nu considera că e important aspectul pentru că tot negre sunt. Nu-mi dau seama de ce conflictul nu se încheie mai repede ca să ne vedem fiecare de ale noastre. Eu cu vinul meu, bucurându-mă de ultimele ore de sărbătoare și restul lumii cu treaba lor, oricare ar fi aia. În sfârșit, mătușa cedează lupta și își recunoaște greșeala. Fatala eroare îmi deviază traseul. Trebuie să mă întorc cu ghetele, să i le înapoiez proprietarei de drept, să iau ghetele mătușii, să mă întorc la mătușă, să o sun să vină să-și recupereze ghetele… Pffff. Aștept. În fața blocului. Am un deja vú. Acum 30 de minute eram tot aici. Așteptam să-i recuperez. Ce ghinion! N-am avut puterea să urc cu liftul, să sun la uşă, să-mi pun un zâmbet pe față, să țin o conversație despre ghete, să râd, deși n-am chef, să-mi iau la revedere… L-am trimis pe bărbată-meu. Sunt neamurile lui. Sper că au avut timp astăzi toată ziua să socializeze, să nu aștept acum mai mult decât ar trebui. Cât durează să faci schimbul? Se pare că nu e așa de simplu. Trebuie să mai râzi un pic de situație, să scrii un pamflet, să notezi data în calendar, să profiți un pic de răbdarea mea care s-a consumat acum 30 de minute, când tot asta făceam. Așteptam. Visul cu vinul fiert poate să mai aștepte. Îl pun pe lista de pofte. Poate mâine seară. Acum nu mai am chef.
Mă bucur ca s-a născut Iisus. Altfel cine ne-ar mai fi izbăvit de păcate? Au trecut două ore de la întâmplare. Am ajuns acasă. Acum miroase a scorțișoară. Și a coajă de portocale. Și mi-e bine! Și mă trezesc vorbind: „Mama lor de ghete!”
Guest post by Adda
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
