M-am gândit atât de mult dacă să scriu sau nu, că nici nu mai știu de unde să încep.
Un om, o femeie, ascunsă sub anonimat din motive lesne de înțeles, și-a scris durerea, o durere pe care cel mai probabil nu a avut cui să o împărtășească din motive la fel de lesne de înțeles. Ba, pardon, rectific, o femeie despre sufletul căreia nu știți nimic și-a scris durerea poate chiar înainte să urle iar în pernă, cum spunea chiar ea. Nu v-a cerut milă, nu v-a cerut statuie, nu v-a cerut acceptul. A scris. Atât. Și ce soluție ideală ați găsit? Să aruncați cu pietre care mai de care mai dure și mai tăioase.
Am citit articolul ei și mi s-a făcut pielea de găină, fără ca măcar să mă regăsesc în povestea ei. Și mulțimea de aprecieri pe care le-a primit articolul mă face să îmi dau seama că nu am fost singura impresionată, poate chiar înduioșată.
Mă uit la voi, femei tinere, frumoase, cu copii mici și îmi dau seama că unele dintre voi dacă nu ați avea răutatea ați fi goale. Știți voi ceva despre ei? Când sau cum a început povestea lor? Sunteți voi atât de sigure că bărbații voștri nu vă înșală sau nu v-au înșelat? Sunteți voi atât de sigure că din dragoste pentru voi nu și-au ascuns aventurile astfel încât să nu vă rănească? Și vă întreb… sunteți absolut sigure că ați fi de acord ca bărbații voștri să își părăsească familia la prima rătăcire?
Să înțeleg că dacă iubești un bărbat fără nevastă, înseamnă că îți deschizi sufletul, dacă iubești un bărbat cu nevastă îți deschizi doar „cracii”?
Numiți curvă o femeie care iubește un bărbat. Curvă! Apoi proastă! Apoi wc public!! Vă dați seama ce suflete pline de ură aveți?!
Și știți care e ipocrizia și mai mare? Că dacă ar fi fost sora, ruda, prietena voastră cea mai bună nu ați fi îndrăznit să îi adresați toate cuvintele acestea urâte, ci i-ați fi jelit naivitatea.
Ba nu, rectific! Știți care e cea mai mare ipocrizie? Că un bărbat scrie în comentarii că are o relație cu o femeie căsătorită și ce credeți?! Ea e curvă, iar el este lăudat că își vede interesul.
Degeaba ne urăm unii altora un an mai bun în care să fim înconjurați de oameni buni, când noi avem inimi negre, pline de ură, scoatem doar cuvinte urâte și scuipăm valuri de venin fără ca măcar să ne uităm în ograda noastră.
Aștept să aruncați cu pietre! Le primesc cu drag.
P.S. Capul sus, femeie dragă! O să treacă tot și o să îți fie lecție, iar el va deveni amintirea frumoasă pe care ți-o dorești.
Replică la articolul „Să nu mai râdeți de amantele lăsate singure de sărbători”
Guest post by Maria C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Tu ce faci când te doare ceva?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
