Citesc foarte multe articole despre amante care au avut relații pasagere sau unele de lungă durata cu bărbați căsătoriți, dar întotdeauna au un final trist… el se întoarce la nevastă. Unele își plâng de milă, altele își asumă ce au făcut, altele încă suferă după iubirea pierdută.
Vin cu o poveste foarte frumoasă de dragoste care a început acum trei ani, într-o seară de noiembrie. Eram în orașul X, orașul copilăriei mele, într-o mini vacanță. O veche prietenă a insistat să ieșim la o cafea. Nu aveam niciun chef, dar ceva m-a împins să mă duc totuși. Între timp, la masă noastră a apărut un amic de-al ei. Știți filmul ăla „you will meet a tall dark stranger”? Hmmm… cam așa… trei cuvinte am schimbat cu el (observând și verigheta între timp) și mi-am zis: el e! Cum cine să fie el? EL! Acel EL! The one and only! Asta a fost sentimentul. Nu mi s-a mai întâmplat niciodată așa ceva, o așa chimie și un așa sentiment de predestinare. A fost reciproc. Nu ar mai fi plecat de lângă mine, am stat împreună până a două zi spre seară când trebuia să meargă la o petrecere de familie. Culmea că amândoi copilărisem în același oraș X, iar acum locuiam amândoi în orașul Y. Mi-a trimis o mașină să mă aducă acasă, nu m-a lăsat să vin cu trenul. Au urmat întâlniri frumoase, intense, pasionale. Fără s*x. Just talking. Cine se grăbea? Ce rost avea? Era clar că lucrurile nu s-ar fi limitat la asta.
După câteva săptămâni, eu am fost arestată. Nici nu mai contează pentru ce… e la modă acum, dacă ne uităm la politicieni. El, avocat fiind, nu știa ce să mai facă, ce demersuri să mă scoată de acolo… era înnebunit, nu-l mai interesa nimic altceva. Venea acolo la vorbitor și mă privea cu niște ochi… nu cred că am mai văzut ochi să exprime atâta dragoste și neputință în același timp. Nu putea să facă mai nimic, era prea târziu. Urmă să rămân închisă patru luni. Ne-am resemnat amândoi. În aceste patru luni a venit aproape zilnic, când la vorbitor, în calitate de avocat, când la vizită, ca iubit. Îmi amintesc și acum fericirea care mă invada de câte ori îl vedeam că apare după geamul rece care ne despărțea și pe care stăteam cu palmele lipite. Iubire! Pură! Ca la 18 ani, numai că noi aveam dublu. Ce a făcut acest străin pentru mine în cele patru luni, nu a făcut nimeni altcineva într-o viață. Eforturi să ajungă acolo, eforturi financiare să nu îmi lipsească nimic, acasă la mine să-i liniștească pe ai mei… multe! Îl adoram pur și simplu. Era un basm, eram Cenușăreasa și Prințul. Povestea noastră era de notorietate pe-acolo, toată lumea vorbea de fata frumoasă și avocatul ei care o iubește și ce fericiți vor fi când se termină pedeapsa. Mda… pedeapsa s-a terminat și am petrecut prima noapte împreună într-o cameră superbă de hotel. Dimineață am observat că avea bagaj. Îi spusese soției că pleacă într-o delegație. Atunci m-a lovit realitatea: nu mai eram Cenușăreasa, eram Glenn Close în Atracție Fatală… pffff.
Ne-am văzut în continuare pe ascuns, momente furate, pline până la refuz și totuși… furate. Cred că începusem să realizez că nu își va lăsa nevasta, de fapt, și am devenit anxioasă, nervoasă, conflictuală. M-a părăsit. Cu lacrimi în ochi, ce-i drept, și spunându-mi că mă iubește și că mă va iubi mereu, dar că nu poate…
Trei ani mai târziu, suntem împreună, o familie cu un copil al nostru și unul al meu din o mai relație mai veche. Cu bune și cu rele. E greu, dar e și frumos. Nu e un basm, între timp am coborât cu picioarele pe pământ. E o realitate. Dar una mai bună decât orice basm. Nu degeaba nu ne mai spun autorii ce se întâmplă după „appily ever after”. De acolo scriem noi… povestea noastră.
Da, din amantă am devenit nevastă. Se poate. Bravo mie! Sunt fericită, dar nu am fost mereu. A fost greu. Nimic bun nu se obține ușor… am luptat, am pierdut bătălii mai multe, dar am câștigat războiul. Și evident, pe EL… iubirea vieții mele.
Guest post by Oana A.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
