A fi om nu mai este pur și simplu destul pentru omul de astăzi. Acesta simte nevoie unui gâdilat impur, chiar dacă e doar un simplu cuvânt, implicat în sintagme artificiale ce consfințesc bule și noi bule de rezistență autarhică precum: „oameni frumoși”, „oameni noi”, „oameni unicorn”, „oameni acadele” și exemplele pot curge la infinit pe balustrada abruptă a actualității.
Omul din prezent simte nevoia unui statut ontologic adiacent care să-i ofere unicitate. Filosofic și practic, caută adevărul în afara sa, și nu în sine. Această goană pentru autenticitate îi consumă substanța sufletească și îi stimulează apetitul rațional pentru invenții fantasmagorice de tipul celor mai sus. Nu există oameni frumoși, liberi sau noi decât la azil și nu un azil cuminte de bătrâni, ci în miezul incandescent și peren al unei instituții care să vegheze la buna funcționare a instabilității psihologice a pacienților săi. Suntem nesănătoși lăuntric în foame de forme goale.
Oameni frumoși – o invenție necesară ce justifică neputință
Poate exprimarea este ex abrupto în spiritul atemporal al valorilor universale precum: bine, libertate sau adevăr și mai știu că falsa modestie mai modernă prin care mulți se scuză aproape excelent că nu au căderea ca în trecut să mai scrie sub imperiul acestui univers axiologic este cea care trece drept critică de calitate în acest mileniu. Deja presimt că i-am pierdut pe oamenii frumoși ce ar fi avut o tentativă sinceră de a se vedea în oglindă. Continui pentru cei deprinși cu exercițiul propriului chip în oglindă.
Nu avem nevoie de oameni frumoși, nici în România, nici pe glob. Oamenii frumoși sunt o înșurubare hâdă în sufletul chinuit de vacuitate al contemporanului nostru. Acest suflet măcinat își caută perechea pământească și cum nu o găsește o inventează. O pereche unilaterală eminamente frumoasă și, mai ales, frumoasă în absența oricărei critici ce ar deveni subversive pentru definirea prealabilă a frumosului. Din păcate, recunosc că nu văd frumosul în această poveste, ci doar cete de oameni ce locuiesc în bule și inventează alți oameni ce le seamănă. Eminescu spunea: „Lumea e așa cum e și ca dânsa suntem noi” – prin urmare, nimic nou sub soare nu apare chiar după secole schingiuite sub semnul schimbării, revoluției sau al impactului modern ce stă pe toate buzele „oamenilor frumoși”.
Omul nu mai este deajuns astăzi sau de ajuns astăzi?
Avem nevoie de oameni și ei au nevoie de cultură pentru a-și păstra umanitatea, o umanitate ce-și are sorgintea într-un set de valori precum adevărul, binele, libertatea, frumosul. Oameni adevărați, oameni buni, oameni liberi, oameni frumoși nu există, ci există doar oameni care încă nu și-au însușit un mod de a gândi normal care să le călăuzească existența.
A fi om nu mai este de ajuns astăzi și toată polemica ar putea avea loc pornind de la ideea „omul nu mai este deajuns astăzi sau de ajuns astăzi”. Eu nu am văzut un om frumos și luminos cu partea întunecată din el eviscerată pe vecie, așa cum nu am văzut vreodată ca șoricelul Jerry să fi fost vreun înger când încerca să-l omoare pe Tom cu toate că poza în animal frumos de tip victimă (fără statut ontologic deplin). Ce desene frumoase. Parcă ne erau deajuns. Chiar și de ajuns.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
