– Vai, mi-am descoperit un fir de păr alb! Mi l-am smuls, de urgență, cu penseta. Dar vă spun, mi-a stricat ziua… mărturisește, enervată, una dintre prietenele mele.
Ne-am văzut zilele trecute la o cafea. Și nu știu cum am ajuns la subiectul ăsta… Oricât ne-am revolta, va trebui să înfruntăm realitatea. Nu peste mult timp vom împlini, cu toatele, vârsta asta rotundă și înfricoșătoare, care, parcă prea curând sosește: 40… Ne știm de pe la șapte ani, am copilărit împreună și acum iată, ne confruntăm cu aceleași neliniști.
– Mie-mi spui? continuă cealaltă. Uite, mi-a mai apărut un rid… Și pe mine m-au luat depresiile. Cred că o să mă gândesc serios la botox. Ce să mai aștept?! Vorba americanilor: „We’re not getting any younger…”
Eu le privesc amuzată. Deși, doar pe jumătate. Îmi amintesc cum repetam împreună, speriate, în pauză, lecția la istorie, înainte de lucrarea de control. Sau când ne-am îndrăgostit, de data aceasta separat, prima oară. Și chiar, unde zboară așa anii? Unde naiba se grăbesc?!
Știu despre ce vorbesc. Și mie mi se întâmplă, destul de des, să fiu întrebată ce vârstă am. Poate mi se întâmpla și mai demult, nu-mi amintesc. Sau, probabil că atunci nu mă deranja…
– 38?! aud, exclamându-se. Extraordinar! Vai, ce bine arăți… pentru vârsta ta! De-abia dacă-ți dădeam 30…
Eu înghit în sec. Vorba bancului: „-Câți ani îmi dați? – Păi… nu vă mai dau și eu… că aveți deja destui.”
Încerc să zâmbesc. De fiecare dată. Și să răspund, amabil la… „compliment”. Deși în momentele alea mă simt de parcă aș avea 100 și arăt așa… cam de 50. De aici și uimirea interlocutorilor.
– Fetelor, vă dați seama că și Angelina Jolie îmbătrânește?!… întreabă, făcând haz de necaz, prietena ce tocmai își smulsese firul alb…
Ei, parcă altfel stăteau lucrurile acum…
Primesc un mesaj pe Whats App. O poză cu un screenshot. O să-l deschid mai târziu, mă gândesc. E de la un prieten vechi, deși… el face parte din cea mai nouă „generație” de prieteni: aceia cunoscuți la Roma, în timpul masteratului. Hazardul ne așezase pe toți sub același acoperiș, la Accademia di Romania, fie că eram studenți la științe politice, arhitectură, arte sau economie. Mă încearcă un sentiment de nostalgie de fiecare dată când vorbesc sau mă întâlnesc cu vreunul dintre ei. Chiar dacă acum, cei mai mulți dintre noi locuim la București, când vorbim sau ne vedem ne transpunem cu toții în anul petrecut în frumoasa cetate eternă.
*
– Haide să mergem să-l salutăm pe George! mă cheamă, distrată, noua mea prietenă, actriță și masterandă la artă cinematografică. Tocmai ne întorseserăm de la o aniversare. Nu ajunsesem de mult în Italia, însă mă îndrăgostisem deja de Roma. Și continuam să o descopăr ziua, dar să-i cunosc și agitata viață de noapte.
– Dar e 3 dimineața! exclam eu, nedumerită.
– Ei, și ce?! El nu doarme niciodată la ora asta… E pictor. Tu nu știi că artiștii, noaptea, nu dorm?! Creează!
Mă conformez. Prietena mea îmi tot vorbise de el, dar încă nu apucasem să-l cunosc.
N-a fost surprins de vizită. Picta. A făcut, bucuros, o pauză, în care ne-a servit cu un pahar de vin…
*
Mesajele pe Whats App continuau să curgă. M-am scuzat față de prietenele mele, dar trebuia să le citesc. Mica mea comunitate din Roma se activase. Citeam mesaje de genul: „Ar trebui să ne întâlnim mai des!”. „Da”- gândesc eu. „Chiar ar trebui…”. „Sunt șocat!!!” scrie un alt prieten. Și atunci dau click pe imaginea care ajunsese prima: era un mesaj de pe Facebook, cu poza lui George. Arăta aproape la fel cum îl cunoscusem, deși împlinise deja 39 de ani… Sub fotografie, un mesaj: „Cuvintele sunt de prisos. Așa rămâi în sufletul nostru (…) Să fie îngerii cu tine și să îți păzești familia de sus (…)”.
M-am cutremurat! Brusc, mi-au apărut în minte imagini de demult. Toate din Roma. Toate cu el. Jovial, energic, creativ. Și am realizat încă o dată că… să îmbătrânești e un privilegiu.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să-ți iubești destinul, chiar și când îți pare un dezastru
Când știi că ai nevoie de o schimbare în viața ta
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
