Hei, tu, “cucoană”, ție îți scriu, aia de le știe pe toate! Tu, aia care nu lasă să treacă nicio zi fără să ne spună cât de mirobolantă este sau cât de multe a făcut la viața ei. Cum te tragi tu din familie de ‘telectuali (de parcă ai fi singura pe Terra) și ce familie de Einstein-i sunteți voi, în frunte cu tine, normal.
Toată viața mi-au fost antipatice femeile astea „atotștiutoare”, de mănâncă IQ dimineața, la prânz și seara. Astea de zici c-au descoperit apa caldă, miezu’ din Fanta și gaura din covrig, dar, în fond, dacă le cauți, viața le este praf, iar sufletul în piuneze. Deși vor să pară fericite și împlinite, sunt pline de frustrări, iar în viața de zi cu zi n-au niciun fel de satisfacție. Sunt lipsite de un anturaj social real, iar singurul lucru pe care știu să-l facă este să scrie câte în lună și-n stele pe Facebook. Noroc cu rețelele astea de socializare, unde au posibilitatea să-și creeze și să-și inventeze propriile povești, acțiuni sau întâmplări, că în rest, în viața de zi cu zi, nu dă nimeni nicio ceapă degerată pe ele.
Am toată stima pentru femeile cu adevărat inteligente, al căror creier se vede cu ochiul liber. Și mai mult de atât, nici măcar nu se forțează să iasă în evidență cu cearșafuri de postări. Este suficient să le citești un status consistent, alcătuit din 3 (trei) fraze, ca să-ți dai seama ce minte sclipitoare au, cât sunt de benefice cuvintele puține pe care le folosesc și cât de profesioniste sunt prin tot ce fac atât virtual, cât și real. Sunt modeste, dar, mai presus de toate, nu vorbesc în fiecare zi despre ele și nici nu salivează după like-uri. Când au ceva de spus, o fac frumos, cu stil, umor bun și eleganță, de ți-e mai mare dragu’ să le citești.
Contrar lor, sunt cele de zici că tastatura a fost inventată pentru ele, iar Facebooku’ a fost făcut să ne spună nouă, proștilor de rând, cum stă treaba cu viața. Dânsele, cum altfel, au „soluții” la tot, indiferent de subiectul zilei. Un fel de Mafalade virtuale. Sunt cele mai bune și mai căutate femei, cele mai iubite și respectate soții, au cei mai „de vis” soți din câți există. Sunt cele mai bune mame și, ATENȚIE, au cei mai deștepți și educați copii. Ca să nu mai vorbim că doar ele muncesc de rup, doar ele sunt responsabile de tot la locul de muncă, totul trece prin mâna lor, doar pe ele le ascultă șefii. Ba, mai mult, le cer și sfaturi și uneori dau directive în numele lor. Mă lași?!
Nu mai prididesc în a se lauda cât sunt de apreciate de cei din jur și cum le roagă lumea în fiecare zi să le facă câte o statuie la intrarea în vreun oraș. Tot ele sunt cele care, cum spuneam mai sus, au odraslele gen Picasso sau Socrate. În ciuda vârstelor mici pe care le au ai lor plozi, inventează cu ei dialoguri de zici că toți sunt membri în MENSA. Dragile mele, cam cât sunteți de penibile?… Vă dați seama cât de caraghioase deveniți în fața persoanelor care au, într-adevăr, ceva de spus și sunt cu adevărat inteligente? Nu, nu cred, pentru că sunteți atât de ocupate DOAR de construirea propriului piedestal. Faceți tot posibilul să păreți fix ce nu sunteți, pentru că în viața de zi cu zi, ați vrea, da’ nu puteți mai mult. V-aș da un sfat (sau două) ca femeie, soție și mamă:
– Femeile cu încredere deplină în ele n-au nevoie de nimeni care să le omagieze și nici să le confirme existența, indiferent că vorbim de frumusețe sau inteligență.
– Soțiile care se simt și sunt cu adevărat iubite, nu vor anunța tot mapamondul. Pentru că marile iubiri sunt modeste, iar oamenii care le trăiesc, recunoscători și smeriți.
– Dacă ai fost o mamă bună și vei ajunge icoana copilului tău, el va decide. Lasă-l pe el s-o spună. Tu iubește-l în continuare și așteaptă clipa, nu te lăuda dinainte. Uneori, nu vrei să știi ce gândește chiar el, sângele tău.
Ah, mai am o vorbă și pentru cititorii și like-uitorii acestui tip de postări: nu mai încurajați minciuna, exagerările, uneori impostura, știți bine că nu poate fi adevărat, doar și voi trăiți pe aceeași planetă. Ce se întâmplă dacă nu dați like? Nu-l mai primiți la schimb pe al vostru? Haideți, să fim serioase, cele cu care îmi place să cred că “vorbesc” acum n-au nevoie de like de la femeile care își ocupă cea mai mare parte a timpului cu cosmetizarea propriei vieți.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
