– continuare de aici –
Stabilisem să petrecem revelionul în compania prietenilor lui. Mi-a explicat că sunt prietenii lui de-o viață, toți cu iubite, și că astfel nimeni nu se va simți stingher. Nu știam pe atunci că, de obicei, fiecare dintre ei venea la revelion cu o nouă achiziție. Nu știu nici acum dacă era vorba de vreun pariu stupid între burlaci convinși (ceea ce erau cu toții, de fapt) sau numai un concurs de orgolii.
Oricum, eu pentru bucuria lui voiam să fiu perfectă și să strălucesc și la propriu, nu doar la figurat și nu mă interesa nimic altceva. Poate și de ceea m-am gândit îndelung și la ce cadou aș putea să-i fac de Crăciun unui artist de talia lui. Probabil că orice aș fi ales ar fi fost prea modest sau poate nepotrivit, mă gândeam dezamăgită, așa că am hotărât să fie ceva creativ și, în același timp, subtil. Măcar să înțeleagă că sunt originală, că merit atenția pe care mi-o acordă. Și, trebuie să recunosc că, măcar până la sfârșitul acelui an, chiar s-a comportat cu mine impecabil. Aveam senzația că am ajuns în rai, fără să fi fost nevoie ca, mai întâi, să mor.
Așa că m-am gândit să-i cumpăr un telefon. Stați, nu săriți că ce are original un telefon, chiar dacă este vorba de unul foarte bun. Are, și o să vedeți imediat ce. În primul rând, nu era, evident, un telefon oarecare. Am optat pentru unul dintre modelele de aici și cred că este evident de ce. Apoi, i-am cumpărat și un număr provizoriu, pe care l-am activat și asta ca să-i pot umple căsuța de mesagerie. Mesaje de text, mesaje vocale. Și fotografii. Cu noi, cu mine. Am creat, practic, un album al iubirii noastre atât de tinere, dar care mie îmi pusese niște aripi colosale, despre care știam că sunt excelente pentru zbor, dar aproape imposibil de târât atunci când aveam să fiu doborâtă, la scurt timp după aceea. Dar să nu anticipăm!
A fost, cu adevărat, impresionat! Parfumul pe care el mi-l făcuse cadou, un cadou neutru, fără semnificații, rămăsese în umbră. M-am bucurat teribil. Sincer, din tot sufletul, așa cum părea că o face și el.
Așadar, de Crăciun, am ales să stăm acasă și să-l petrecem în doi. Nu este o sărbătoare romantică, dar dacă noi am simțit s-o transformăm într-una, care e problema? Pe atunci nu mă deranja că el refuza să-l prezint familiei mele în egală măsură în care refuza să mă prezinte familiei lui. Pe atunci mă interesa să-l știu al meu, cât mai mult timp lângă mine și cât mai puțin în compania fanelor ce continuau să-l asalteze atât la concerte, cât și online. Și cum țineam minte cum ne-am întâlnit noi, simțeam o vagă teamă ca nu cumva istoria să se repete… Știam eu ce știam!
Și apoi a urmat faimoasa, memorabila și copleșitoarea noapte de Revelion!
– citește continuarea aici –
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
