Cu ani în urmă, am lăsat totul pentru el și l-am urmat în orașul lui natal pentru a fi fericiți. Atunci, fericirea mea avea un singur nume: pe al lui și mă consideram cea mai fericită femeie de pe pământ. Dragostea lui părea sinceră, dar mai sinceră părea naivitatea mea ce creștea cu fiecare zi în care sufeream de cecitate.
Trebuia să ne căsătorim, iar mie ideea asta îmi dădea aripi spre a visa la o familie superbă, o împlinire sufletească demnă de cele mai frumoase povești de dragoste. În cele din urmă, ne-am căsătorit, dar separat: eu cu libertatea, el cu mă-sa. Da, mă-sa aia ce-i vrea mereu binele și știe deja cum trebuie să arate noră-sa și, mai ales…, ce note trebuie să atingă sau, mă rog, ce organe! Și-o închipuia deja, draga de ea, pe cele mai mari scene ale lumii, mulțumindu-și soacra pentru care meseria ei era tot ce conta!
Am ales să ne separăm, însă sufletele noastre vibrau unul cu celălalt în continuare, aș putea spune chiar într-o continuare ucigătoare. Astfel, cu apartamentul gol, bagajele făcute, m-am întors în orașul meu și am devenit din viitoarea soție, fosta iubita a lui O. Despărțirea a fost grea și, cu toate astea, am păstrat legătura într-un mod prea intim și prea deschis. El mi se confesa ori de câte ori mai bifa o femeie în așternut, prezentându-mi de fiecare dată comparațiile nelipsite între mine și ele… trecătoarele în bătaia vântului. Toate astea până într-o zi când mi-a mărturisit că acea colegă de serviciu, majoră de câteva luni, îi devenise iubită. Am râs cu gura până la urechi în primă fază, apoi am plâns și m-am simțit trădată. Ceea ce nu știam eu la vremea aceea era faptul că trădarea mea avusese loc cu mult timp înainte. Atunci când primele frunze au început să pice din pomi, atunci a început să se destrame și iubirea noastră.
Se spune însă că toate se plătesc în viață și nimic nu e întâmplător. Ea nu fusese niciodată iubită, eu niciodată amantă și, uite așa, printr-o pocnitură din degete, ne-am trezit eu – amantă, ea – iubită. Nu devenisem orice amantă, ci amanta fostului meu iubit ce trebuia să-mi fie soț. Complicat, nu?
Vezi tu, draga mea, eu îi călcam cămășile, tu i le șifonai, însă a venit un moment în care ție-ți curgeau lacrimile și eu râdeam. Îți amintești când ți-a murit unul dintre cei mai dragi bărbați și aveai nevoie de consolare căutându-l pe el, iubitul tău cu disperare? Află, draga mea, că în timp ce tu vedeai lumina de la lumânare, el vedea lumina de la artificii… alea de pe tavan! Notele muzicale ce răsunau în cameră în timp ce tu sunai cu disperare îl făceau să mă iubească și mai pasional, aruncând telefonul pe podea, așa cum a aruncat fiecare femeie din viața lui. Mie mi-a rupt filmul tinereții, transformându-l la un moment dat într-unul horror, iar ție ți-a rupt ața naivității, în timp ce instrumentul folosit era prea uzat, la tine doar ștergându-l de urmele lăsate de altele.
Acum ești mândră că ești a lui, în timp ce altele sunt mândre că s-au trezit la timp! Vezi tu, draga mea, mama soacră nu te iubește pentru că ești deșteaptă, ci pentru că reprezinți în viitor o posibilă mașinărie de făcut bani. Toate se plătesc în viață, iar râsetele prinse într-o cabană de lemn se vor transforma în urlete între patru pereți.
Guest post by Karina V.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
