Te salut pe tine, cititorule și dragă prietenă Catchy! Tot din seria „din ce văd și fac, povestesc”… Și pentru că în horoscopul lunii noiembrie scrie la Săgetători, citit la tine, Catchy, că e bine să își exerseze hobbyul, iată-mă și pe mine. Scriu.
Am un obicei mai desuet, citesc. Cărți în coperți, cărora îmi place să le dau foile, în timp ce-mi aprind o lampă cu senzori, cu lumină difuză, din aceea pe care o pot băga sub pătură, ca să nu deranjez, și să o apropii mai mult de literele mărunte, cât să le aflu înțelesul.
Fac parte dintr-un club de carte, din orașul meu, Galați, care se numește Joie de Livre, o comunitate virtuală și reală formată din 400 de membri, înființată de fata aceea frumoasă și tânără despre care v-am povestit, Iulia, în articolul acesta, cea care are atâta pasiune pentru oameni și cărți, încât a deschis o bibliotecă pentru școala din Frumușița, o localitate din județul meu, din donații.
Am fost acolo vineri, pe 1 noiembrie, iar aici aveți câteva fotografii de la inaugurarea bibliotecii, cu cadouri de cărți noi pentru copii, bomboane și cuvinte de instigare. La cultură, la citit. Din partea celor două organizatoare principale, Iulia și Maria-Antoaneta și cu o modestă participare din partea mea.
Ce poate face cititul din oamenii mici, care vor deveni mari? Cam ce transformă trupa Paraziții în cuvinte, pe muzică.
De ce ai citi, copile, mă întreb. Poate pentru că:
– cititul nu îngrașă, chiar dacă este o hrană. Acea hrană îți potolește foamea spiritului și îți dezvoltă mintea;
– nu doar cărțile de joc îți aduc aduc noroc;
– prin cărți poți visa. Poți evada în lumea pe care ți-o dorești;
– poți să îți dezvolți imaginația, iar cu ea poți să ajungi oriunde;
– îți aduce lumină când uneori pentru tine este noapte, așa cum poți lumina viețile altora cu poveștile din cărțile citite și pe să care le spui mai departe, așa cum este și această poveste;
– îți modelează personalitatea și te ajută să devii un om mai bun;
– îți antrenează mintea și va rămâne mereu vie;
– în ea, în carte, vei avea o prietenă de nădejde care nu te va lăsa niciodată să te simți singur, nu te va lăsa să te plictisești;
– te va ajuta să îi cunoști pe ceilalți mai bine și să fii mai sensibil la nevoile lor;
– te vei înțelege mai bine pe tine, îți vei fi mai aproape, vei ști ce să îți dorești de la viață, vei învăța cum să devii ceea ce vrei să fii;
– vei ști să cauți frumosul în jur, vei avea posibilitatea să alegi ceea ce ți se potrivește;
– vei învăța să fii propriul tău stăpân, să nu depinzi de alții.
Ce a spus Iulia despre cărți?
Că a avut o rochiță roșie și pentru că îi plăcea foarte mult, a îmbrăcat-o la fiecare festivitate de premiere. Și-a dorit să învețe și de aceea a participat la multe concursuri școlare în timpul anului, ca să poată fi chemată pe scenă de multe ori, să fie privită în rochița ei cea roșie.
A mai spus că a citit în clasa a VI-a, într-un atlas de geografie, despre cascada Niagara și despre Grand Canion, iar apoi, când a crescut mare, și-a dorit să ajungă acolo și a făcut planuri pentru acest scop. A reușit ce și-a propus. La fel cum a dezvoltat propria ei afacere, așa cum a învățat că a face bine celor din jur, uite, printr-o bibliotecă la sate, printr-un club de carte, faci mai mult decât orice religie. Este religia omului deschis către ceilalți. Care instigă la cultură. Pe cine? Pe tine, copile!
Versiunea modernă a Mariei-Antoaneta (Anto) a spus că visurile pot deveni realitate dacă citești suficient de mult încât să capeți cunoștințele necesare care să te ducă acolo unde dorești, că îți poți crea o lume care să fie frumoasă și confortabilă, dacă citești din orice fel de cărți, mai ales din cele de școală, în primii ani, care formează omului mic mintea și atitudinea despre sine. Că pui cărămizi la fundația omului mare care vei deveni. Cine? Tu, copile!
Eu le-am spus că citesc pentru că mă bucură, pentru că mă hrănește, pentru că mi-am descoperit prin citit un hobby, acela de a scrie. Citind mult, îți dezvolți vocabularul, îți sporești imaginația, te inspiră și te incurajează să creezi și tu lumi ca cele pe care le-ai descoperit în cărți. Poți și tu, copile!
Dar copii ce au spus? Nu în cuvinte, ci prin fapte. Au căutat să aibă cât mai multe dintre cărțile oferite cadou, au mâncat bomboanele aduse de noi, au ascultat cu ochii larg deschiși ce li s-a vorbit, au stabilit câte cărți vor citi luna următoare și au oferit flori. S-au bucurat.
De ce scriu despre această acțiune și în mod special despre ea, despre Iulia? Pentru că este sponsor fără arginți, adică fără să acorde premii în bani, ea le acordă în litere. Și nu cere nimic în schimb. Doar aprinde lumina, iar eu am băgat ștecherul în priză. Iulia este genul acela de antrenor de suflete și conștiințe. O tânără doamnă, foarte tânără (31 de ani), care știe că ești ceea ce citești și ceea ce faci pentru ceilalți.
„Instigarea la cultură” către copiii satului Frumușița a avut loc datorită unui om care a strâns în jurul lui alți oameni, cititori pasionați care au donat copiilor din cărțile lor, iar mulțumirile vin pe această cale pentru toți cei care au făcut posibilă aceasta festivitate de Oscar în cadrul unei biblioteci de sat. Pentru ca literele din cărți să ajungă să lumineze acolo unde este nevoie de ele cel mai mult. Se cuvin mulțumiri și cititoarele care au bucuria de a citi într-un club de carte din Galați, și care au pus și ele umărul, mâna și mintea pentru a organiza această bibliotecă.
Și mai merg mulțumiri către copiii care le vor citi și care vor oferi un viitor mai bun țării acesteia, care suferă de „instigare” la lipsa de cultură. Pentru că ei, copiii, sunt de partea cealaltă a baricadei, ei fac parte din generația care va da o șansă la demnitate acestui popor. Sper ca acest gen de acțiuni să instige la cât mi mai multă dragoste. De oameni și de carte!
Pentru că, dacă ai carte, ai parte!
P.S. Iulia este tânăra cu rochie neagră, Anto este doamna blondă, iar eu, cea în albastru.
Guest post by Monica Bulgaru
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
