Oțărându-se la gazetari, Liviu Dragnea și-a dezbrăcat cojocul de lup între oi, redevenind ceea ce a fost mereu: un băiat de la țară cu maniere de mardeiaș, abil în alba-neagra vieții, împărțind privilegii slugarnicilor și gândind mereu la sine, mințind ori de câte ori a fost nevoie pentru a mai urca un pic dincolo de glodul Gratiei (care, totuși, nu trece).
Când clamează hai cu mine la baie, puiule, Dragnea redevine golănașul oarecare, pușcăriabilul cunoscut cu antecedente penale, infractorul condamnat care nu și-ar găsi loc nici printre muncitorii de la salubritate din Camera Deputaților (unde, înainte de angajare, se cere, firesc, cazierul).
În politica românească însă, un cazier ca a lui Dragnea este o garanție pentru funcționarii răului. Geaba (dar nu pe degeaba) se spetesc și propagandiștii care ciugulesc ce-i cade din mustață să ne scoată pe toți vinovați în fața legii și pe onorabilul, ca să nu rămână cu onorarea nereperată, o banală victimă politică. Of.
În general, întâiul dintre pesediști, Teleormanul gândirii, este, iată, o victimă. Îl hărțuiește țara, îl aleargă procurorii și s-au lăsat șpăguiți și ăia de la hărțile google de nu-i pot prinde vila de neam prost la o singură adresă. Cum, nu știați? – trebuie să cutreieri mai multe străzi din municipiul subdezvoltat economic Alexandria ca să-i încapă bugetarului de succes căsuța în care vrea – escobărește – acum să-și facă, iată, și pușcăria.
Bineînțeles că și românii luați ca gloată au o problemă cu stăpânirea, care e vinovată pentru toate eșecurile lor de la om la om. Dar asta e o altă mâncare de pește și nu-l scapă de pe primul între pescari de responsabilitatea faptelor sale.
De când monstruoasa coaliție PSD-ALDE a fost unsă de alegătorii ei stăpână peste banii tuturor, două fenomene s-au înregistrat.
Unu: mituirea pulimii cu bani împrumutați (bani din viitor – că, de, viitor ne trebuie nouă?), cu o notă de subsol importantă în bâlciurile populare care au înflorit în țară ca blenoragia în porturile de altădată acum, în prag de Centenar.
Doi: asaltul golănesc la Justiție, forțarea tuturor balamalelor debilului nostru stat de drept între favorizarea borfașilor. Bineînțeles că și justiția românească e – cum altfel? – tot românească. Imperfectă, ba chiar, pe ici, pe colo, și anume în punctule esențiale, colcăie de abuzuri. Dar să îi chemi pe cunoscuții cu antecedente penale s-o îndrepte – asta e o soluție și mai românească!
„Și cu ce dracu mă ajută asta pe mine, domnișoară?” – strigătul ăsta pretins exasperat al șefului de clan ar putea fi, cel mult, comic. De altfel, s-au și dedulcit meșteșugarii de meme la glumița asta mai ceva ca Petre Daea la lâna oii. E o formă de rezistență la abuzuri și permanentul nostru umor lejer. Luarea în râs a realității are inconvenientul că, totuși, nu o face să fie altfel decât ceea ce e. O lume strâmbă plină de meme drăguțe.
Și un pușcăriabil, cunoscut cu antecedente penale, infractor condamnat, care, insist, nu și-ar putea depune CV-ul nici la covrigărie, stăpân peste viețile tuturor celor luați prizonieri de statul român.
Statul român, îl știți – ăla care nu poate să îngrijească mai mult de unsprezece mari arși (să îi îngrijească e un fel de a zice). Statul paralel cu viețile și cu morțile noastre. Mereu mai grijuliu cu interlopii și amantele lor, în fumul de tămâie al legiunilor de ninja împărțind evlavioșilor moaște și scuipând printre bărbi eternul Doamne ajută!
Vreți o concluzie? N-am!
Să consemnăm atât, retorica asta sinceră (gest rar): „Și cu ce dracu mă ajută asta pe mine, domnișoară?” E o vorbă care va rămâne și ne va mai amuza o vreme, până când se întoarce Ciorbea reîncălzit din concediu și îi va aduce – așa cum bine remarca mai demult un gazetar – un nou omagiu involuntar lui Picasso.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
„Băiatul ăsta trebuie să ajungă la 100 de ani”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
