Ora 7. Luni dimineața.
Tânără, neliniștită și liberă. Așa m-am trezit.
Neliniștită pentru că încă nu știu ce să fac cu așa zisa mea libertate.
Grijile vechi dispar încet, încet, făcând loc altora.
Am realizat, că deși sunt divorțată de ani de zile, abia zilele trecute mi-am schimbat semnătura. Mi s-a pus foaia în fața, am auzit vag hier bitte, și am ezitat o secundă. Pentru prima dată am rămas cu pixul în aer, neștiind cum să semnez. Mi-au transpirat palmele, mi-a trecut o parte din viață prin fața ochilor, și eu stăteam în fața biroului ca vițelul la poartă nouă. Într-un final, am tras aer în piept și am pus pixul pe hârtie. Prima mea semnătură de om liber.
– Das ist alles! Bis nächtes mal! funcționarul mi-a zâmbit îngăduitor și politicos.
– Auf wiederschauen! am răspuns stăpână pe mine, de acum.
E cumva ciudat, cum un simplu gest poate pune punct unei etape din viața ta. Definitiv.
Am simțit pur și simplu cum s-a terminat firul poveștii, cum m-am eliberat de trecut.
O simplă semnătură, și sunt alt om.
Adevărata provocare abia acum începe. Va trebui să învăț să trăiesc din nou. Va trebui sa aflu cum sunt eu, cea adevărată, care nu depinde de nimeni.
Ora 7. Luni dimineața. Îmi pun piesa preferată, picioarele-n tavan și capul în jos și zâmbesc. O să fiu bine. Mai bine.
My time is now.
Guest post by C.
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
