În primele zile după despărțire, sunt confuze. Nu ești sigură, dar cumva te gândești că viața ta fără el nu va mai avea același sens, aceleași nuanțe și nici aceeași fericire. Nu ești sigură dacă poți respira.
În primele zile de după despărțire, îți vine să te înscrii într-o asociație similară cu cea a alcoolicilor anonimi, doar că acolo, ridicându-te în fața atâtor oameni care au aceeași dependență ca și tine, să poți striga deloc confunză, ci perfect sigură și chiar crezând în ce spui: de azi, nu-l mai iubesc.
În zilele astea, nu îți trece nici dacă plângi, nici dacă te apuci de dansat sau de mâncat dulciuri încontinuu. Nu te ajută prea mult nici prezența oamenilor și nici sfaturile clișeu cu „totul va fi bine”, „nu te merită”, nu, nu…. și ce dacă nu?… eu îl iubeam.
Primele zile după despărțire sunt ca dracu’. Negre și urâte. Ai impresia că ești într-un autobuz gol, care are toate ferestrele deschise și merge cu viteză mare prin serpentinele de pe Oituz. Te ții de scaune ca să avansezi, să poți ajunge la șofer sau măcar să vezi un indicator care te-ar ajuta să îți dai seama dacă mai este mult. Nu știi însă nici destinația, nici cât va dura călătoria asta și nici nu avansezi.
În primele zile de după despărțire, femeile se schimbă.
Devin reci, rele, indiferente, insensibile, curve metaforic vorbind, dușmănoase și instabile emoțional.
©Anna Matykiewicz (Entanglement)
În primele zile de după despărțire, bărbații rămân la fel. Nemernici.
Îl vezi pe celălalt sens de drum, în autobuzul lui plin care merge în direcție opusă. Stă așezat, nu vrea să avanseze, cu siguranță știe destinația și cât va dura călătoria până acolo. Iar dacă ajunge în asociația răniților anonimi s-ar putea să o spună foarte lejer: nu cred că am iubit-o vreodată.
În primele zile după despărțire, femeile se fac bob. Un mic bob de floare.
Se fac cărare. Cărare nouă, necălcată, negăsită. Încă.
Se fac frumoase. Frumoase de pică.
Se fac ploaie. Ploaie de stele.
În primele zile de după despărțire, femeile se fac lacrimi. Lacrimi de iubire.
Se fac doruri. Doruri de catifea.
Iar în cer, Dumnezeu șterge lacrimi, întinde mâini, binecuvântează și trimite putere.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
