Merg de vreo oră aiurea, fără nicio țintă. Clădirile vechi, cu jupoane albe de piatră dantelată suflecate în dreptul balcoanelor, se deschid grațios în intersecțiile dintre cvartale. Invitația nu e luată în serios de zgârie-norii preocupați să-și probeze erecția împotriva gravitației, așa încât strada rămâne un loc asexuat.
Frankfurt, octombrie, sâmbăta dimineața.
«E-n-a-er-mi-ros-de-dra-gos-te-viu-Și-toți-tre-că-to-rii-a-dul-me-că-ploa-ia-să-i-sim-tă-mi-ro-sul». Silabele îmi dau cadența pașilor, pe care îi aud, în prin plan, peste vuietul orașului. Am simțurile intense și alerte, dar leneșe, ca un Saint Bernard cu botul pe labe. Nu plouă, dar nu mă judec pentru eroarea de selecție. Când sunt fericită, aleg, invariabil, ploaia în versuri sau pe note. Aseară am făcut sex cu un bărbat minunat. Ne-am hotărât pentru o cină ușoară, într-un restaurant japonez. Singurele locuri disponibile erau la bar și mi-a convenit de minune poziția apropiată, cu tot corpul la vedere. Vinul roșu, peștele afrodiziac și cuvintele cu înțeles dublu, pasate aparent neglijent din vârful bețișoarelor de cireș au făcut discuția plăcută și animată. Mi-a atins genunchiul, din întâmplare, apoi încă o dată, mai apăsat. Când mâna a făcut un arabesc pe coapsa mea stângă, unde a și rămas, căutându-mă, am clipit cu o sincopă de respirație. Sărutul a venit firesc și a declanșat o plecare precipitată spre hotelul lui.
Cu ani în urmă, l-am avut ca head of the department și am admirat determinarea, curajul și nebunia cu care a făcut dintr-o banală firmă un great place to work. O apreciere publică din partea lui, la întâlnirile cu toți colegii țările europene, era cel puțin de importanța Oscarului decernat la Dolby Theater din Los Angeles. Am fost și eu răsplătită cu zâmbetul devenit legendă în companie, de fapt o mișcare laterală a maxilarului, însoțită de scrâșnetul caninilor superiori ștergând incisivii mandibulari. Succesful story nu a ținut mult, investitorii au schimbat destinația banilor, iar el a dispărut la fel de brusc cum apăruse. L-am regăsit cu ușurință pe un website profesional. Deși nu am căutat în mod special vreo conexiune, softul intuitiv m-a trimis către o femeie de culoare și trei copii cu vârste în scară, în fața unei case somptuoase cu plajă la apus. Cum numele exotic dădea șanse nule unei coincidențe, am înțeles că e fericitul posesor al cuvântătoarelor și necuvântătoarelor din imagine. M-am bucurat pentru el.
L-am scos de pe radar până săptămâna trecută, când m-a anunțat, sec și aproape distant, că vine pe continent pentru câteva ore și ar fi curios să mă întâlnească. Chiar ăsta a fost cuvântul, curios. Mi s-a părut potrivit, pentru că invita, dar lăsa și loc de eschivă. Toată viața mi-am dorit un date într-un oraș german. Cu o plăcere nesăbuită, mi-am anulat toate cursurile pentru următoarele trei zile și am rezervat by the book: zbor, hotel, coafor, masaj și un drum la Intimissimi, pentru o lenjerie minunată pe care o admirasem în vitrină și nu găsisem niciun motiv să o cumpăr.
I-am trimis un mesaj cu numele hotelului la care urma să locuiesc și am sperat să găsesc la recepție un buchet uriaș de flori sau chiar o cutie din carton legată cu fundă neagă, închizând un dessu exact pe măsura mea… hahaha, da, mi-ar fi plăcut foarte tare acest cliché de film franțuzesc. Evident, nu s-a întâmplat așa, și nici nu a trimis după mine limuzina de la Cazino, dotată cu Veuve Cliquot și pahare de cristal. Mi-a indicat, în schimb, ora la care mă aștepta la hotelul său, pentru cină. Fair enough, era peste drum, dar nu despre distanță era vorba.
A fost destul de greu să îmi aleg o ținută, știind că am o singură șansă să-l impresionez. Tentația să îmbrac ceva «scurt, strâmt și decoltat», așa cum îmi aminteam că ne ceruse să alegem pentru crew pe timpul campaniilor de promovare a fost mare, dar i-am rezistat. Am avut un flash back cu fotomodelul cu care a dispărut după un eveniment organizat la un hotel din Veneția. Eram acolo, la capătul podiumului, când l-am văzut făcându-i fetei un semn ferm de te vreau acum. Era tunsă asimetric, purta cizme cu șireturi, o bluză din plasă și acel aer libertin de «orice e posibil». Eu nu l-am știut avea. Am descoperit sexul după 45 de ani și când i-am spus, a început să râdă în hohote.
– Nu te cred, nu te cred de loc, mi-a zis. Cum, ai călătorit singură, here and there? De ce ar trăi cineva ca tine, așa? De ce nu-ți găsești un bărbat?
– Serios, aș putea să mă combin cu o femeie! Dar …ahm… ce idee bună, un-băr-bat! Să îl găsesc, atunci… am spus cochetând, și, oricum, abținându-mă de la obișnuitul sarcasm «ca să ce ????».
Cu o zi înainte de plecare, mi-am scurtat părul. Botinele stiletto cumpărate din Italia direct de la manufacturier completau bine pantalonii Luisa Cernao. Am asortat o cămașă bleumarin, fără o mânecă, închisă în câteva capse vulnerabile la o simplă atingere. Eu și fata împăratului din poveste, îmbrăcată, dar ușor dezbrăcată, smart casual, dar cu vino’n’coace spre umărul dezgolit. Voiam să mă placă.
Un taxi a făcut mai scurt drumul de la restaurant la hotel și am intrat împreună, la braț. I-am făcut cu ochiul, complice, portarului, stânjenit că nu mă recunoaște. Ei, lasă, nu poți nici tu să ții minte toate escorte girls! Femeia din mine cerșea să fie validată de toți și aleasă de cel mai bun, fie doar și pentru o noapte.
Am aterizat direct pe pat, nicio surpriză, doar mă gândeam cum să ajung la prezervativul in a shape of an unicorn din mica mea geantă de mână rămasă pe undeva, printre perne. Nu a fost nevoie, avea el totul la îndemână.
Nu aș putea spune că am premeditat, deși, come on, invitația nu era pentru un job interviu, ci la o cină în doi. Probabilitatea să o luăm razna era destul de mare, cu sau fără verigheta masivă, pe care nu aveai cum să nu o remarci. Am ajuns la recepție la câteva minute după ora stabilită. Era așezat, strategic, la capătul scurt al unei canapele pe colț. Toate studiile care dau între 10 și 30 secunde timp de decizie pentru ceva, orice, la prima vedere, sunt corecte. Eu am vrut din primele 5. Ne-am îmbrățișat și adulmecat discret, și da, eram deja a lui. Va trebui să aprofundez dacă este important să lași vânătorul să (te) vâneze. Știu doar că cele 3.72 trilioane de celule (chiar atâtea am!) au funcționat sincron și au început să care, conștiincios, hormonii de la mansardă în subsol sau invers.
Cina a fost doar un pretext pentru collect more requirements. Așa am aflat că, în general, este preocupat de lucrurile de care și mie îmi pasă și, ce plăcere, amândoi suntem vegani. Nu e un mit, saliva și sperma au alt gust, iar cheful de dragoste e mereu pe on. Acuplarea noastră a fost, tehnic, relansarea navetei Challenger, cu singurele deosebiri că implozia și dezintegrarea au fost dorite, iar totul s-a întâmplat nu în 13 secunde, ci în vreo 90 de minute pământeano-galactice.
Mă mișc încet, printre magazine și pietoni. Îmi simt corpul străin, la extremitatea unei forme fără formă, care umple un spațiu dintre gât și un vagin pulsatil și arcuit, curcubeu, peste ploaia din tine. Limba și dinții încă vibrează de plăcerea de a te fi mușcat, lins și supt fără rușine. Te-am pierdut în labirint, într-un loc unde înainte de tine nu era niciunul.
Reflecția lichidă din geamul vitrinelor e de la serotonina care mi se prelinge din toți porii. Port o pereche de pantaloni mulați, care mă excită la fiecare pas. Prelungesc orgasmul atingându-mi obrajii și buzele cu degetele tale. Închid ochii. Sunt penetrată gentil, dar ferm, de neoprit. E o aroganță să cred că eu te las. Tu cucerești cetatea care îți stă în drum și nu o incendiezi, pentru că îți va fi de folos la întoarcere. Ești un general iscusit, așa te-am și gândit. Mă supun, pentru că e bine, și găsesc că e bine în a mă supune. Ție.
Ah… m-am ciocnit de cineva care face jogging. Trebuie sa fiu atentă la stradă. După grupurile însoțite de ghizi și numărul teraselor, îmi dau seama că sunt în centrul vechi. Casc gura o vreme la un trio stradal care interpretează o piesa clasică la flaut, chitară rece și un fel de acordeon. Mi-e frig și am obosit. O cafetărie cosy, cu ferestre mari care dau spre celebrul Dom, pare o alegere buna. Vreau doar sa beau ceva …dar …o-ho-ho… acest ecler… frankly speaking, seamănă leit cu penisul tău. E uriaș, în toate dimensiunile sale și are vasele și capilarele, ba chiar și glandul perfect definite. Un pic de cremă albă se ițește într-un capăt. Îl vreau, acum și aici. Îi arăt vânzătorului ce doresc și îl rog să îmi facă o favoare, pentru că, «nu, nu, primul din margine, mulțumesc, îl vreau doar pe acela». Nu îmi pasă de privirea you are lame, and you know this, cer și o cafea și mă îndrept, hipnotizată, spre o masă liberă, oricare.
Eu și eclerul ne privim mult. Îi dau târcoale. Îl ating cu degetele, cu câteva, cu toate apoi. Îl presez ușor sau mai mult, cu o plăcere care mă face să respir greu. Crema albă pare să nu-și mai poată ține cumpătul. Cred că a timpul. Îl apuc cu ambele mâini, ca pe tine aseară, și mă bucur deplin, tactil. Aș vrea să mă masturbez, îmi dau seama că am mâinile lipicioase și gura plină de ceva mult prea dulce. Într-un peisaj suprarealist, din care fac și eu parte, un cuplu matusalemic se holbează la mine. Ea îmi face poze cu telefonul mobil sau poate mă filmează, iar el stă aplecat peste masă, să vadă mai bine subtitrarea la telenovela dată în reluare. Trabucul îi tremură în aer, undeva pe traiectoria gurii. Nu știam că un trabuc poate ține în echilibru un scrum atât de lung. Interesant.
Cei doi bătrânei par singurii martori ai sexului meu oral cu un ecler. Probabil că am cel puțin jumătate din față acoperită cu ciocolată. Nu mai vreau să le ofer niciun spectacol, așa că îmi țin limba la locul ei. Mai bine să nu îi am pe conștiință. Cu cel mai firesc mers de care sunt în stare, mă îndrept spre restroom, undeva în stânga, unde am văzut indicatorul. Pe drum mă intersectez cu vânzătorul, acum în postură de chelner, care, desigur, rămâne perplex.
– Eh, și tu acum… îi zic în gând, sau poate cu voce tare. Și tu ești toată ziua cu nasul în prăjiturile astea. Se întâmplă că eu, literally, mi l-am băgat într-una…
Odată ajunsă la baie, mă aștept să râd epic. Oglinda de perete multiplică însă, indiferentă, firele de apă care curg paralel și sapă o linie șerpuită în ciocolata deja topită.
– A fost un desert bun, te aud spunându-mi din pat, în timp ce caut, și nu îmi găsesc, chiloții atât de frumoși, din dantelă, pe care nici nu i-ai văzut. Vreau doar să mă îmbrac cu toate hainele cu care am venit, pe cât posibil, și să dispar.
Ma bântuie povestea pe care mi-ai spus-o la masă, despre cât de mult îți doreai ca femeile alea să plece mai repede, pentru că era mereu altcineva în așteptare, ori doar pentru că aveai altceva de făcut. Știu că zbori mâine dis-de-dimineață la Paris.
Trebuie să mă fac nevăzută înainte să las vreun gând să mă paralizeze acolo, în camera ta. Încerc să spun ceva funny despre Cinderella și vraja de la miezul nopții, ce poantă răsuflată, e dimineață de mult. Deschid ușa, salut scurt și fug. Găsesc imediat drumul spre lift și ieșirea din hotel.
– A fost un desert bun, mă aud spunându-mi sâmbătă după-amiază, în WC-ul unei cafenele din Frankfurt, în timp ce îmi curăț atent fața și mâinile, apoi pardoseala pe care mă prăbușesc grațios și leșin regulamentar, cu fața în sus, așezată de la dreapta la stânga pe direcția de mers către scara de incendiu.
Guest post by Carmen Adler
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
