Zilele trecute am avut o surpriză mai mult decât plăcută. Un ceai de muşeţel cu răvaş, ca să zic aşa. Când am deschis pachetul de la Fares, pe lângă prospectul de rigoare, am găsit şi o hârtie separată cu „Manifestul ceaiului”, scris de Răzvan Codrescu. Redau aici, întocmai:
„Manifestul ceaiului
Leacurile sunt din pământ şi omul înţelept nu se va scârbi de ele – sunt cuvintele veşnic adevărate ale Ecleziastului.
Oriunde în lume, după ce omul deschide ochii şi intră într-o nouă zi, când se lasă noaptea, când are puţin timp sau chiar când nu are, de este sănătos sau bolnav, de este cerşetor sau împărat, de este copil sau vârstnic, de este leneş sau harnic – oriunde, oricând şi oricine cere un ceai.
Petalele şi frunzele sunt atinse de apa fierbinte, iar vaporii se îmbrăţişează cu parfumurile lor. Planta îşi dăruieşte energiile şi se lasă despărţită de esenţele ei.
Intrat organic în trupul nostru, ceaiul pe unii îi desfată, pe alţii îi linişteşte, pe alţii îi stimulează. În mod sigur, nu există nici o casă în lume fără ceai. După un ceai, oamenii cei dimpreună cu ceaiul iau hotărâri, uneori se despart, adesea se unesc şi de obicei nu se uită.
Ceaiul este cel mai vechi leac din lume.
Medicamentele au o glorie trecătoare.
Ceaiul este veşnic tânăr.
Ceaiul se simte important şi stă la masă atât în coliba săracului, cât şi în palatul regilor.
Ceaiul nu a făcut niciodată vreun rău cuiva.
Iar binele lui îl putem mărturisi fiecare.” (Răzvan Codrescu – eseist, poet şi traducător român)
Ilustraţie de Fred Calleri
Lecturând manifestul, mi-a încolţit în minte următoarea întrebare: ce rol are ceaiul în viaţa mea? Şi asta pentru că cele mai memorabile întâlniri şi idei (pentru mine) s-au întâmplat la un ceai. Aşa că, am scormonit în memorie şi am scos la lumină 10 lecţii, pe care le-am învăţat de la această licoare străveche:
1. Lecţia răbdării
Ritualul ceaiului, cu precădere în cultura japoneză, înseamnă mai presus de toate răbdare. Procesul de preparare se face pe îndelete şi este asemănător cu meditaţia. Proverbul „Graba strică treaba” e cel mai potrivit în acest context şi asta pentru că graba strică ceaiul. Prin urmare, am învăţat de-a lungul timpului să îmi cultiv răbdarea. Cu fiecare an, creştem în răbdare, iar la bătrâneţe vom deveni, cu siguranţă, maeştri.
2. Lecţia transparenţei şi a strălucirii
Două dintre calităţile esenţiale ale unui ceai bun sunt transparenţa şi strălucirea. Aplicate la viaţa cotidiană, ele sună cam aşa: Fii transparent! Numai aşa vei străluci! Când suntem sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi, devenim transparenţi şi, în acelaşi timp, emanăm un anume magnetism, care poartă denumirea de charismă. Am pierdut mulţi oameni, transparentă fiind, dar m-am regăsit pe mine.
3. Lecţia „ambivertului”
Cu toţii suntem familari cu cele două tipuri de personalitate: introvertit şi extrovertit. Însă există un termen preluat din limba engleză, care le îmbină pe cele două: ambivert. Adică o persoană care se bucură de compania celorlalţi, dar în acelaşi timp ştie să preţuiască timpul în care e singură. Ceaiul este ambivert. Poate fi pentru doi, pentru mai mulţi sau pur şi simplu pentru unul. Am învăţat să fiu deschisă faţă de oameni, dar şi să petrec timp de calitate cu mine însămi.
4. Lecţia vindecării
Deşi majoritatea preferă ceaiurile „de savurat”, nu trebuie să subestimăm nici ceaiurile din plante medicinale. Rolul celor din urmă este de a vindeca, atât trupeşte, cât şi sufleteşte. Poate nu au neapărat cel mai bun gust (vezi amestecul de ceai bitter suedez), însă efectul lor este miraculos. Ceaiul m-a învăţat să vindec, de câte ori am ocazia. Atât cât îmi permite micimea de om: cu o vorbă, cu o mângâiere, cu o îmbrăţişare sau cu un masaj.
5. Lecţia despre prezenţă
Două mâini ţinând o cană de ceai aburind este o fotografie foarte populară şi în acelaşi timp reuşită. Înseamnă a fi prezent. De la prima sorbitură până la ultima, îţi provoacă simţurile şi-ţi împiedică gândurile să umble haihui. Este cea mai la îndemână lecţie de „aici şi acum”, pe care o poţi primi. No guru needed.
6. Lecţia diversităţii
Sunt foate multe sortimente de ceai din care putem alege: Sencha, Oolong, Darjeeling, Ceylon, Matcha, Yerba Maté, Lapacho, Rooibos, English Breakfast, Earl Grey ş.a. Deci, o altă caracteristică a ceaiului este diversitatea. Astfel, înveţi să-i accepţi pe cei din jur, în pofida graniţelor iluzorii create de: religie, orientare politică sau ideologii. Şi în marea aceasta de oameni, mereu vei găsi pe cineva pe gustul tău: dulce-acrişor, picant, amar sau astringent.
7. Lecţia despre frumos
Fireşte, noţiunea de frumos diferă pentru fiecare dintre noi. Personal, numesc „frumos” ceva care este pe placul sufletului. Ceaiul este un bun companion al frumosului. Fie el creat de Cel de Sus, fie de către oameni. Pentru cei de exterior, el este prietenul cu care împarţi înălţimile munţilor, după kilometri lăsaţi în spate. Iar pentru cei de budoar (cum îi numea Marin Sorescu), se completează perfect cu o carte bună, cu muzica îndrăgită, cu vizionarea unui film sau răsfoirea unui album de artă.
8. Lecţia generozităţii
Am trăit multă vreme cu falsa idee că a fi generos, înseamnă a oferi ceva material. Acţionam ca atare. Făceam cadouri personalizate ca să îi bucur pe ceilalţi. Dar nu de asta aveau ei nevoie. Ci de altfel de generozitate. Una soră cu soarele. În cartea Gânduri pentru fiecare zi, O.M. Aïvanhov ne îndeamnă să fim precum soarele, care oferă lumină şi căldura întregii planete, fără a aştepta ceva în schimb. Ceaiul este la fel de generos ca soarele. El se dăruieşte tuturor. Încălzeşte trupuri şi luminează suflete. Necondiţionat.
9. Lecţia creativităţii
Acum câţiva ani, credeam că e boem să bei cafea şi să fumezi, în aşteptarea idelor. Ei bine, privind retrospectiv, pot spune că nu e nimic boem în a te trezi ulterior cu o gastrită hiperacidă. Abia când problemele de sănătate îţi dau o palmă zdravănă, revii cu picioarele pe pământ. Şi aici intervine ceaiul, care nu doar vindecă, ci e şi un catalizator pentru creativitate. Când îţi faci bine şi proiectele personale încep să înflorească. Nu trebuie să te storci fizic pentru ele.
10. Lecţia înţelepciunii
Ceaiul te face înţelept sau mai înţelept (după caz). Nu în sensul că l-ai dat pe gât asemenea unui alcoolic şi ai atins subit pragul iluminării. Ci pentru că te face să reflectezi asupra gândurilor şi faptelor tale, care nu au fost mereu cele mai nobile. În asta constă adevărata înţelepciune.
Acestea sunt cele mai importante lecţii, pe care le-am învăţat după atâtea infuzii.
Tu ce ai învăţat de la ceai?
Guest post by Andra Cătălina Conţu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
