Noi, românii, deşi ne tragem din viticultori şi băutori de nădejde (vezi disperarea lui Burebista, care a dat foc la vii), nu prea ave(a)m ceea ce înseamnă cultura vinului. Dar cel puțin de câteva decenii ne aflăm pe drumul cunoașterii, bărbați și… femei. Și noi, femeile, dacă tot am decis că ne place, am învăţat să-l și recunoaştem, să-l alegem, să-l savurăm şi să ne cherchelim cu stil, descântându-l cu vorbe de cunoscător: nobil, delicat, aristocrat, picant, armonios, aromat, fin, vesel, grav, misterios. Hmm, nu vi se pare că descrierea asta te duce cu gândul la un bărbat absolut dezirabil? Bine, să revenim…
Niște statistici recente arată că „românii încep să consume din ce în ce mai mult vinuri de calitate superioară şi sunt deschişi să încerce mărci noi. Că doamnele preferă vinuri rosé sau roşii, cu arome intense şi din ce în ce mai complexe, pe când domnii preferă vinurile albe şi rosé”.
Ne putem recunoaște sau nu în aceste tendințe, dar un lucru e cert: femeile s-au emancipat și și-au rafinat gusturile. Ceea ce era de neînchipuit în urmă cu două decenii se întâmplă azi – tot mai multe femei aleg vinurile seci. Sunt interesate să cunoască, să știe ce beau, învață să asocieze corect cu mâncarea, știu să se uite într-o listă de vinuri la restaurant, pe un raft de magazin specializat sau de supermarket, nu mai sunt la mâna, gusturile sau educația partenerului și chiar se mândresc cu aceste cunoștințe. Căpătate la cursuri, în tururi viniviticole sau din ghiduri despre vin care le ajută să devină amfitrioane fără cusur. Pentru că și dacă nu bei (ce păcat!) și tot ar trebui să știi câte ceva despre istoria acestei licori, despre puterile și binefacerile ei. Dar dacă mai și bei câte un pahar cu vin bun, la o masă bună și cu un om bun alături, eh, cum o fi?
Indiscutabil, femeile nu se mai tem de vin și de toate contextele sociale ori personale în care această licoare continuă să fie liant și simbol al convivialității. Deși știu că vinul este, în general, mai mult o experienţă emoţională decât una academică, ele caută resortul preferințelor, își educă gustul, pentru că sunt atât de multe lucruri fabuloase de aflat și de testat despre vin. Și totodată despre ele însele… 🙂
Să știți că în ultima vreme am ajuns să semănăm destul de bine cu franțuzoaicele (renumite pentru combinația sofisticată între vestale și bacante…): ne interesează zona de provenienţă a vinurilor, suntem atente la modul în care se asociază vinul cu mâncarea şi, nu în ultimul rând, preferăm vinul înaintea oricărei alte băuturi! Semne bune, zicem.
La ultimul târg internațional de vinuri la care am fost vreau să vă spun că jumătate dintre vizitatori erau femei. În general, târgurile cu toate materialele promoționale pline de informații, cu toate pop-up urile și roll up urile care-ți iau ochii, sunt și o excelentă ocazie să degustați pe îndelete și faceți primele achiziții pentru o rezervă proprie sau să o completați pe cea existentă, să alegeți sticle de făcut cadou (un vin are personalitate la fel ca noi, deci se pot face asocieri inspirate) sau pentru ocazii speciale (știți voi, cinele acelea romantice din filme, pe care le cam ironizăm, dar la care continuăm să visăm în secret…) – pentru că prețurile sunt bune, oferta e mai bogată și mai diversă decât de obicei și beneficiați de sfaturi de la profesioniști ai vinului.
Așadar, bucurați-vă de viață în compania cui vi-e drag. :)À la votre, mesdames!
Și până ne revedem, să alungăm teama de vreo gafă culinară, citind acest scurt ghid (pentru începători):
– vinurile albe seci merg cu peşte şi crustacee;
– vinurile roşii merg cu carnea roşie, dar uneori şi vinul alb merge la carnea roşie (Riesling sec sau Ausiese dulce);
– pizza şi pastele cu sosuri de tomate au nevoie de un vin roşu bun;
– vinurile dulci sunt grozave cu brânză, totuși nu sunt mereu grozave și cu un desert;
– carnea de vită, porc, curcan, miel, vânat se asociază cu vinurile roșii seci;
– carnea de pui se asociază de obicei cu vinuri albe seci sau demiseci;
– peștele se asociază întotdeauna cu vinurile albe, de regulă seci;
– fructele de mare sunt însoțite de vinuri albe seci;
– tocănițele merg cu vinurile roșii, seci;
– caviarul se asociază cu șampania.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
