Mănâncă-le una câte una, fără să te grăbești, lasă-le să îți invadeze toate simțurile. Ia fiecare gust, interiorizează-l și lasă amărăciunea să te inunde pentru câteva clipe. Pentru că altfel nu te-ai putea bucura din plin de gustul intens și dulce al mierii. O analogie pentru viață. Decepții, frustrări, pierderi, dar la finalul lor urmează ceva frumos de care te vei bucura cu toată ființa, așa cum nu ai știut că este posibil. Din fiecare ai ceva de învățat și fiecare experiență urâtă te va face să le apreciezi mai intens pe cele frumoase.
Viață e plină de o sumedenie de lucruri și experiențe aparent bizare. Când crezi că ești bine și totul pare că se așază, viața te surprinde cu o palmă nemeritată sau poate meritată. Te face să reflectezi, iar fiecare lovitură nu, nu te face mai puternic neapărat, ci te face să te cunoști mai bine pe tine, să îți analizezi propria persoană. Și nu trebuie să fii mai puternic, este ok să te simți slăbit, îngenuncheat. Pentru că acesta este momentul în care înveți cele mai de preț lecții și este o poartă deschisă spre autoanaliză. Nu grăbi vindecarea, acordă-ți timp pentru a înțelege și a descoperi următoarea mișcare.
Știi momentul ăla când ești literalmente la podea, plângi și observi că nu este dat bine cu aspiratorul sau lavabila nu este dată uniform jos? Ei bine, asta demonstrează că nu e totul atât de negru, oricât de greu ți-ar fi. Încă mai ai puterea de a te preocupa de lucrurile cotidiene, banale. Pentru că trebuie să mergi mai departe și să te ocupi chiar și de lucrurile astea. Chiar dacă lumea ta se prăbușește, cea a celor din jur merge mai departe. Și e frustrant. Cum de ceva ce îți zguduie din temelii ființa lasă impasibilă lumea? Cum de mai circulă autobuzele conform programului, cum de se mai organizează concerte, cum de totul se mișcă în continuare? Nu pare drept. Dar e. Și vei ști și tu asta când te vei ridica, îți vei șterge lacrimile și vei ști că viața merge mai departe. Sigur, nu vei mai fi niciodată cea de dinainte, dar asta nu e un lucru rău. Toate fac parte din dezvoltarea ta și din modul în care vei privi lumea de acum încolo.
Pare ridicol, dar nu grăbi vindecarea. Chiar dacă de abia aștepți să treacă și e firesc să îți dorești să fii bine, nu te grăbi. Face parte din tine. Bune și rele, acre sau dulci, toate fac parte din existența noastră. La finalul călătoriei, fiecare piesă se va lega. Vei putea vedea fiecare cărămidă pusă la temelia ta. Fiecare durere, fiecare moment în care simți că inima îți explodează de fericire, toate sunt ale tale. Acceptă-le și bucură-te de fiecare în parte.
Guest post by Raluca Pencu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am fost crescută de o mamă narcisistă și un tată complet absent emoțional
Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
