Astăzi, mi-a apărut în fluxul de știri de pe Facebook o postare care m-a emoționat teribil. O împărtășesc cu voi, pentru că de asemenea “știri” suntem flămânzi, de vești despre oameni care fac lucruri cu miez și dau speranță că ceea ce spunem noi, femeile, cochetând – “vârsta e doar un număr” – e zguduitor de adevărat. La bună citire!
“Astăzi, tatăl meu a fost admis la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest Timișoara. A luat nota 9 la examenul susținut ieri. Am trăit zilele astea niște emoții care n-au semănat cu nimic, nu le găsesc nicicum definiția. Acum mulți ani, tata a fost cel care m-a anunțat că am luat la facultate. Azi, întâmplarea face ca eu să fiu cea care îl anunță pe el că a intrat.
Tata face 85 de ani în toamna asta. A absolvit Politehnica din Timișoara cu mulți ani în urmă și a lucrat o viață ca inginer proiectant, dar mereu și-a dorit să fi fost avocat. A citit, a studiat singur. Acum o să meargă la facultate nu ca să profeseze, ci fiindcă vrea să învețe. „Vreau să am acces la materie”, așa mi-a spus.
Sunt nespus de încântată de curajul și puterea lui, cu atât mai mult cu cât eu m-am simțit mereu vinovată că, după cinci ani de profesat, am abandonat vechiul drum, pentru care părinții mă ținuseră în școală, și am apucat pe unul complet diferit, singurul care mi se părea că mi-ar face viața trăibilă după o problemă gravă de sănătate, la 27 de ani.
Să fii sănătos și să ne vedem la absolvire, tata! Felicitări din tot sufletul!
În foto, tata la treizeci și ceva de ani, adică exact așa cum îl simt zilele acestea.”
Veronica Niculescu, prozatoare.
Veronica susține cursuri de scriere creativă. Detalii, aici.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
