Mama ținea în mâna stângă florile, iar cu cealaltă aproape că mă trăgea după ea… Mă străduiam să țin pasul, dar picioarele mi se împleticeau, căci parcă nu eram încă trează de-a binelea… Iar ghiozdanul, pe care insistasem să mi-l duc singură, îmi făcea drumul mai anevoios…
Și diminețile… de când deveniseră așa răcoroase?…
Curtea școlii era plină de copii gălăgioși. Toți în uniforme albastru-pepit. Fetițele își admirau între ele codițele frumos împodobite cu trandafiri de voal și gulerașele albe, proaspăt scrobite și călcate de cu seară… pentru prima zi de școală…
În scurt timp, am fost conduși în clasă de către primul dintr-un șir lung de dascăli, ce aveau să ne călăuzească pașii timizi spre Cunoaștere… tovarășul învățător.
Clasa luminoasă și băncile albe păreau tare prietenoase, mai ales că pe ele stăteau așezate câte o floare și o bomboană, pentru fiecare nou venit.
sursa foto: vice.com
„De ce mă speriase, oare, prietena mea, Dana, care-mi povestise că tare mai e urât la școală?…” Eu, una, eram decisă să vin și a doua zi…
În zilele ce au urmat, n-am mai fost întâmpinați cu flori și bomboane, ci doar cu zâmbetul cald al tovarășului învățător… care a devenit peste un timp… domnul învățător. O mică nuanță pentru noi, dar mare pentru generația părinților noștri, care s-au și grăbit, atunci, să se descotorosească de cravatele roșii de pionier (pe care toți le aveam în șifonier), sub privirile noastre cam nedumerite…
*
„Iepurele”- își începea doamna dirigintă lecția de biologie… „Țineți minte, copii, lecția aceasta e foarte importantă, mai ales pentru aceia dintre voi, care vor urma Medicina…” Iar noi o urmăream „ochi și urechi”…
„Florile se oferă mereu cu codița în jos…”- una dintre povețele date la ora de dirigenție, folositoare regulă de politețe, mai ales pentru băieți, ne răsună și acum în minte celor ce i-am fost elevi odată… „Cu codița în jos… mereu cu codița în jos…”
*
Abecedarul, sunetul clopoțelului, ghiozdanul cel nou, penarul chinezesc, trusa de geometrie, cornul proaspăt cu susan, cumpărat, pe fugă, în pauza mare, de la toneta din curtea școlii…
Glasurile de copii, vocea profesorului exigent, ce anunța cele mai de temut cuvinte: „Scoateți o foaie de hârtie!”… Emoția…
Colegii, povestirile de după vacanța de vară…
Toate trec cu repeziciune, dar ne rămân în amintire o viață…
Foșnetul nedeslușit al frunzelor îngălbenite… roua dimineții…
Septembrie… prima zi de școală… Acea zi de toamnă blândă… zi ce ne pregătește, pe nesimțite, pentru noi și noi începuturi…
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Bolile cu transmitere sexuală – o mare problemă în lipsa educației
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
