Nu se mai poate întâmpla nimic la acest ceas
Liniştea nu ne mai lasă să greşim
Plutim într-un echilibru perfect, anonim
Nu ştim dacă suferim sau fericim
Îţi simt inima prin vene cum bate stins
Când îmi citeşti gândurile măiastre cu vârful degetelor
Câtă armonie ne cutreieră sufletele şi încheieturile mâinilor,
*
Noapte bună,
Sublimul dragostei noastre a fost la început
Când încă bâjbâiam să desluşim umbrele de pe asfalt
La lumina felinarelor, a fluturilor răvăşiţi de vară
Beam aer blând unul dintr-altul cu gura
Şi ce caldă ne cuprindea întreagă luna
Iar cerul ne mototolea sufletele ca pe o foaie de hârtie,
*
Noapte bună,
Culcă-te în acest poem sublim
Visează o dată cu mine lanuri nesfârşite de verde şi mov
Şi nu deschide ochii, îmi e teamă să nu te trezeşti într-o dramă
Ori într-o fotografie alb-negru, neclară şi amară
Poţi să joci şotron pe inima mea, împarte-o în bine, în numere pare şi impare
În tot ce-a fost şi a bătut înainte şi după dragostea noastră,
*
Noapte bună,
Nu este o despărţire de ce a fost, ci de ce ar fi fost
E o întâlnire a eu-rilor noastre într-o noapte oarecare
Ca o literă e peste altă literă e, ca un u peste un alt u,
Rămase fără aer şi suspendate în timp şi spaţiu
Căzute în gol până la a se destrăma, până la abis
Şi transformate în ceaţa care ne desparte şi ne pierde unul de altul,
*
Noapte bună,
E sfârşitul lumii şi eu te-am iubit până la el,
Mai sunt câteva poeme de scris din strălucirea aripilor tale
Poezia ta e diafană şi uşoară ca un fum de ţigară
Se lipeşte de cer şi o rostesc stelele, casiopeele
E cântecul ei de lebădă, intră-n antologii, în liniştea din biblioteci,
Noapte bună,
Fiinţele noastre supravieţuiesc prin contururi, ca nişte desene de cretă
Suntem goi pe dinlăuntru, goi pe dinafară, inimile, nişte frunze dintr-o toamnă
Nu mai avem sânge şi nu mai ştim ce mai avem
Dar nu ne mai avem unul pe celalălat
Suntem ca două ciuturi ale unei fântâni cu cumpănă
Tu într-un tu, eu într-un eu, dar fără şi între tu şi eu
*
Noapte bună,
Sunt vinovat de nesomnul tău, de dorinţele tale necuprinse
De întâmplarea de a fi descoperit deopotrivă împlinirea şi neîmplinirea
Sunt vinovat de redefinirea nemărginirii eurilor
De toată lumina vântului risipită prin clepsidre
Sunt vinovat necondiţionat, neîncetat, nesfârşit,
Singura vină a ta sunt eu, cântă greierii,
Noapte bună.
Marius Tucă
Sursă foto: http://livephotographytips.com/
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
