„Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a două suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi alte organisme, alte suflete cărora să vă puteţi deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experienţe de tot felul. O prietenie care durează o viaţă întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obişnuinţă şi atunci e tristă şi neinteresantă. Dar poate să fie şi o „căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste graniţele omenescului.”
În foto: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Paris, 1977
Citiţi şi
„Femeia dintre lumi”. Dansul între realitate și iluzie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
