Iubito, calcă lumea pe noi ca peste câmpuri
Călcîiul lor zdrobește și carne și ogor
Din când în când, pe pulpe, îți mai aruncă sâmburi
Iar tu înflorești regină din mila tuturor.
…
Iubito, calcă lumea pe noi ca pe morminte,
Din coasta mea strivită doar tu vei învia,
Dar orice pas ce umblă pe noi și nu ne simte
Ne-o frământa împreună și ne-o apropia.
…
Dă-i lumii lut să calce, dar mie îmbrățișare,
Lor dă-le prund de spate, iar mie ai tăi sâni,
Iubita mea de aspre nisipuri mișcătoare,
Mă învață să-ți cutreier tot trupul printre mâini.
Iubito, corbi mă scurmă, sămânța mi-o dezleagă,
Mă rup cu ciocuri stranii, mă zboară altundeva,
Dar tu, pe sub pământuri, de vei rămâne întreagă,
Îți las un dram din mine să pot a te-învia.
…
Sub nepăsarea lumii te-oi zămisli, Stăpână,
Voi smulge din bazalturi un trup de muritor,
Și-n carnea ta de piatră pe veci o să-ți rămână
A mele mâini zdrobite sub talpa tuturor.
Guest post by Alin Radu
Sursă foto: plus.google.com
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
