Vești bune dinspre conducătorii noștri dragi: Preţul gazelor naturale pentru clienţii finali se majorează, în medie, cu 5,83%, începând de miercuri, 1 august, măsura fiind aprobată la mijlocul lunii iulie de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). A nu se înțelege că Agenția sus-numită are altă legătură cu surpriza decât că pune în practică niște „indicații prețioase” de „sus”, cum se spunea pe vremuri. De la Caragiale încoace. El, săracul, n-avea nicio vină, alta decât că spunea și el ce nu e bine cam în gura mare. I-au închis-o, stați liniștiți. Și pe-a lui Eminescu. Și pe a tuturor celor care au bătut cu pumnul în masă, într-o formă sau alta. Nici măcar cei de la Guvern nu poartă vina majorării prețurilor, pentru că există „și mai sus” unii care mor de grija buzunarelor noastre și a vântului care a început să ardă gazul prin ele. Deh, vor spune unii, așa ne trebuie, că am vândut tot ce se putea, de dragul europenizării, acest ideal prin care n-am făcut altceva decât să ne tăiem tubul de oxigen, dacă tot vine vorba de gaze. După ce citești „Confesiunile unui asasin economic” a lui John Perkins ți se lămuresc de îndată toate ecuațiile. Nu e de blamat gașca din fruntea statului (și la propriu, și la figurat), ei sunt un fel de telecomandă, și aia cu tastele încleiate de vreun sirop cu care cei ce se cred Dumnezei i-au miluit. Așa e când îți rămâne gust de dulce la colțul gurii, trag muștele la tine ca la rahat, dezavantajul e însă cu mult mai mic decât profitul, asta e clar. Ia de aici: „Băncile în colaborare cu guverne şi corporaţii continuă să-şi perfecţioneze şi să-şi extindă tacticile de luptă economică dînd naştere la noi baze, cum ar fi Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi inventează un nou tip de soldat. Naşterea asasinului economic.” Nu știai. Ia și citește, și nu te mai ofusca. Știi vorba aia: Cine nu cască urechile, cască punga.”. Așa suntem noi, românii, buni de gură și buni de plată. Ne e frică să dăm cu ei de pământ. Ne e frică să stăm cu toții o zi fără gaz, să vadă cum le scad încasările. Sau să nu mai plătim facturile astea umflate ca o gușă de chiabur de pe vremuri. O zi, atât, că doar strămoșii noștri n-au murit secole întregi fără gaz. Dar, deh! Ardeți gazul, fericiților, că de pomană îl ardeți. De pomana pe care o facem „băieților deștepți”. Clasic, mămăliga românească nu se dezminte.
Sursă foto: https://thediaryofadam.com/
În tot cazul, altceva voiam să vă spun. Hai să facem haz de necaz, că la asta ne pricepem cel mai bine, să râdem de propria noastră prostie și sărăcie. Optimismul ne-a scos întotdeauna din șocuri. Facem mișto, ne simțim mai bine, râsul camuflează ghiorțăiala stomacului gol. Orgoliul să triumfe! În plus, nici nu poți gândi prea mult cu o burtă plină. Să-i fraierim, zic, să le arătăm că nu ne pasă că vor să ne ia pielea de pe noi, și măcar aia de-ar fi de calitate, dar nu ne mai ține nici de-o baie! Fraților, scumpesc ăștia gazul, crește prețul la ouă. Așadar, printr-o logică extrem de simplă, crește prețul celor care au și una și alta. O să devină „niște scumpi” și o să ne bucure existența. Măcar așa să punem și noi preț pe bărbați!
P.S. Cu grijă mare însă, că sunt fragili! Recomandări aici.
Guest post by Analistul de serviciu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.