Ce bine și frumos e! Stăm pe plajă acum, soarele îmi mângăie fața și burtica, valurile se sparg și am o senzație de libertate, de detașare de tot și de toate. Mă întreb, oare ție unde o să-ți placă mai mult să mergi, la mare sau la munte? Oare cum o să ne petrecem verile? Oare cum o să fie când vei pleca pentru prima oară singură în vacanță? Abia aștept să te cunosc, să creștem împreună, să învățăm una de la alta.
Câteodată ne facem griji prea mari pentru probleme prea mici și din cauza asta avem atâta nevoie să evadăm puțin ca să ne dăm seama că lumea e așa mare, cerul este infinit și noi suntem, de fapt, o parte foarte mică a universului. Trebuie să ne conectăm la propria persoană, să ne cunoaștem în primul rând pe noi înșine, să fim buni, dar fără ca alții să profite și să credem în instinctele noastre. La urma urmei, trăim cu alegerile noastre, iar în cazul în care luam decizii din cauza temerilor, rușinii, fricilor, gurii lumii, n-ar mai fi povestea noastră, iar noi n-am mai avea rolul principal.
Cred că nu trebuie să ne agățăm de nimic și de nimeni, ci doar să ne dezvoltăm, să evoluăm, să ne ducem până acolo unde credem noi că e limita și apoi să o depășim.
Sunt multe stereotipuri proaste în societate pe care avem dreptul să le urmăm sau nu. Oamenii sunt liberi, unii au sufletele mai libere decât alții și tocmai de aceea, atunci când se simt constrânși sau când se află într-un mediu care nu corespunde cu valorile, așteptările de viață, pleacă. Cei curajoși pleacă. De ce, pentru ce? O viață avem, de ce să o irosim făcând lucruri care nu sunt în concordanță cu sufletul nostru? Într-adevăr, iubirea nu te întreabă, iubirea doar acționează și în suflet porți pentru totdeauna amintirile și energiile pe care cealaltă persoană ți le-a oferit. Trăiești cu ele, dar trăiești și cu tine împăcat, liber.
Cu siguranță, viața mai are multe lecții de oferit, multe amintiri, multe drumuri de trecut, mulți oameni de cunoscut, unii dintre ei vor rămâne în viața noastră pentru perioade mai lungi de timp, alții vor pleca imediat fără a mai da apoi un „bună ziua”. Încă mă rog lui Dumnezeu pentru unele persoane care au ales ușa din dos fără a-și lua la revedere, deși au stat o perioadă mai lungă în viața mea. ÎL rog să-i ajute, să aibă grijă de ei și să fie fericiți.
Și eu mai am multe lucruri de învățat, mai multă încredere de dobândit, dar cred cu tărie că nimic nu e întâmplător și că TU m-ai ales să-ți fiu mămică pentru un motiv. Să învăț iubirea la un alt nivel, să învăț să fiu curajoasă, răbdătoare și cine știe mai câte clipe ne va oferi Dumnezeu.
Mă întreb dacă atunci când vei citi toate astea mă vei considera o mamă bună. Deși știu că toți copiii judecă la un moment dat alegerile părinților lor. Eu vreau să trăiești altfel, fără bariere, să simți să evoluezi, că te dezvolți ca om, să iei proprile decizii și să trăiești cu ele, fără frică. Pentru că poți și meriți!
Guest post by Maria Crișan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mama – în rolul principal al Eroului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
