Poate o întâlnire de famile să schimbe destine? Ba bine că nu! Mai ales dacă se dezvăluie secrete vechi de peste 25 de ani…
Am participat împreună cu soţia la o mare masă în familie. Rude apropiate şi mai puţin apropiate, aşa cum fiecare familie are şi cum fiecare familie reuneşte cu câte o ocazie mai importantă. În cazul nostru, sărbătoream faptul că fata bătrână a familiei (o verişoară de gradul II de care de-abia îmi mai aminteam) reuşise să pună mâna pe-un prost şi urma să se căsătorească. Evident, mare bucurie în familia extinsă, prilej de petrecere. Şi ca la orice astfel de adunare, gurile au avut cel mai mult de lucru – de la îngurgitarea celor mai alese feluri preparate de partea feminină a clanului şi degustarea până la fund a rezervelor din pivniţele băutorilor profesionişti din neam, până la cele mai savuroase discuţii, confesiuni, bârfe şi amintiri… Şi numai ce o aud pe mama că, dând replică nu ştiu cărei mătuşi, începe să povestească cum şi-a apărat ea, cu abnegaţie şi curaj, în urmă cu 25 de ani, puiul (recte, subsemnatul). Am ciulit urechile. Chiar nu aveam habar ce avea să urmeze. Nu-mi imaginam că aş mai fi putut afla ceva nou, dar… se pare că mă înşelam, vorba clişeului, amarnic.
Mama povestea cu detalii, gesticulând încântată, cum a complotat ea, pe când eu eram student, cu o colegă de facultate, dar şi cu una dintre asistente, să mă despartă de iubita pe care o aveam pe vremea aceea, pe motiv că… ea nu intrase la facultate, în plus, parcă era prea frumoasă în fustele ei moderne, cu salopetele ei prea sexy, de atrăgea privirile tuturor, şi eu, la viitorul pe care nenorocita de politehnică mi-l deschidea, trebuia să visez cel puţin la fiica președintelui Americii, cu condiția să se călugărească nițel, că mama voia fată cuminte la ușă și nu orice…
Nu-mi venea să cred urechilor… simt cum îmi îngheaţă tot ce am mai viu şi mai fierbinte prin corp. Brusc, năvălesc toate acele amintiri pe care m-am chinuit câţiva ani buni după să le îngrop. Am o revelaţie şi, în sfârşit, mă lăfăi în răspunsurile la toate „de ce”-urile care m-au chinuit mult timp. Rămân blocat, în timp ce transpiraţii abundente îmi iau cu asalt tâmplele şi spatele. Trag cu ochiul la nevastă-mea. E vânzătoare la non-stopul din colţul pieţei, poate ultimul din oraş, dar e urâțică și modestuță. Nu urmăreşte discuţia. Mama mă vede aşa şi se întrerupe din povestirea care-i procura o plăcere vizibilă, pentru a-mi reproşa părinteşte „nu mai bea, mamă, atât, că eşti roşu ca racu’ şi te faci iar de râs…” şi, fără să aştepte răspunsul meu, continuă.
Încerc să intervin, dar nu pot. Simt că mi se înmoaie picioarele. Mă aşez lângă sursa acestor confesiuni târzii şi neaşteptate şi, recunosc, nedorite, îmi iau mecanic telefonul şi încep să butonez automat pe facebook. Aproape fără să vreau, o caut. După numele de fată. În timpul ăsta, mama îi dă zor cu comploturile, cu sforile trase, astfel încât eu să mă despart de… ea. Şi, da, a reuşit! Iubita mea de atunci m-a părăsit în ziua în care o cerusem de nevastă, fără nicio explicaţie. Iar de atunci, nu mai ştiu nimic de ea. Niciodată nu am îndrăznit să o caut. A fost atât de categorică şi suferinţa pe care mi-a lăsat-o atât de adâncă, încât nu am putut decât să-mi ling rănile şi apoi să le astup cu ţărâna anilor care au urmat, cu o căsătorie banală, fără aproape să-mi pese cu cine m-am însurat, şi cu problemele unei vieţi de care reuşisem să mă mint că sunt mulţumit. Până acum. Până în acest fatidic moment al confesiunii materne.
O găsesc. Nu mă aşteptam. Mă pierd de lume şi mă adâncesc în studierea profilului ei de pe reţeaua de socializare. Am noroc că nu îl are restricţionat şi, treptat, o redescopăr în lumini noi, coaptă de anii care ne-au despărţit, însă, cumva, neschimbată. Văd că este divorţată, cu un copil… Nu mă interesa, putea să aibă şi 10 bărbaţi, şi 10 copii. În minte mi se contura clar, încă din acel moment, ce trebuie să fac…
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
