Meghan Markle a făcut-o, împotriva tuturor regulilor de protocol ale unei nunți regale, la recepția care a urmat după ceremonia religioasă. Și n-a fost singura pe care a încălcat-o…
“Eu am făcut-o! Poți și tu!” 🙂
A ales să-i mulțumească prințului Charles pentru că a condus-o o parte din drumul spre altar (pentru că cealaltă parte a ales s-o facă singură!), un elegant pretext pentru a-și face auzită vocea, ca mai apoi să citească o emoționantă poezie. O adevărată proaspăt devenită ducesă…
Dintr-o sondare a opiniei referitoare la tradițiile unei nunți englezești, a reieșit că doar 16% cred că miresele ar trebui să adreseze și ele câteva cuvinte invitaților. Restul au părut mulțumiți cu obiceiul ca mirele să vorbească, mireasa să tacă. La nuntă și cât mai des după, în orice context. Să se păstreze poziția de putere a bărbatului.
Ei, asta nu e chiar bine, zicem. Chiar dacă această tradiție are rădăcini adânci în timp – în Roma și Grecia Antică, o femeie care vorbea în public era considerată subversivă, destabilizatoare a ordinii sociale și politice. Nici acum 2000 de ani nu era bine, darămite azi, nu? Numai că anumite culturi par să fi înțepenit în antichitate, iar drepturile femeilor nu ajung uneori nici la nivelul de care se bucură unele animale.
Vouă cum vi se pare această idee ca mireasa să aibă propriul mic discurs la nuntă? Știu, ar fi o emoție în plus într-o zi în care deja sunt prea multe, dar atunci chiar și o mică poticneală ar avea farmec.
Uitându-vă în urmă, cele deja măritate, vă vedeți în această ipostază? Dacă aveți fiice care urmează să se mărite, le-ați îndemna să aibă momentul lor de atenție și altfel decât prin rochie și coafură? Sau să-și marcheze poziția în cuplu și altfel decât călcându-l pe mire, discret, pe picior?
Pentru cine chiar ar avea nevoie de ajutor, pentru e vorba totuși de vorbit în public și de dat un mesaj coerent, aici suntem. Scrieți-ne pe office@catchy.ro câteva cuvinte despre cine sunteți și ce ați dori să conțină discursul, și vă vom livra bijuteria care să facă ziua nunții și mai catchy! 🙂
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
