“Vlad Voiculescu are 34 de ani şi este unul dintre fondatorii MagiCamp. S-a născut la Brăneşti şi a terminat studiile economice la Viena. Acolo a creat ceea ce presa a numit ”reţeaua citostaticelor”, practic o modalitate la limita legii de a aduce în ţară medicamente care lipseau din secţiile de oncopediatrie. În Guvernul Cioloş a ocupat funcţia de ministru al Sănătăţii. Următoarea luptă electorală pe care şi-o asumă este pentru Primăria Bucureşti.”
Așa îl introduce cititorilor revista life.ro . Mai jos, câteva fragmente din interviul care dezvăluie un om de-o bunătate nepământeană și de un altruism rar întâlnit.
“Oamenii te-au cunoscut ca intermediarul din „reţeaua citostaticelor”, apoi ca ministrul Sănătăţii, iar acum ne anunţi că vrei să devii primar. Cine este Vlad Voiculescu din toate aceste ipostaze?
Eu am fost norocos să cunosc devreme bucuria de a face lucruri pentru alţii. Şi am fost privilegiat să mă nasc într-o familie, într-un sat şi într-o ţară care nu suferă de foame. Fără să fiu bogat, ştiu ce înseamnă să ai datorii, toată copilăria mea am avut casa ipotecată, dar nu am suferit de foame.
Foto: Raduly Laszlo
Însă, de fiecare data când am simţit că ceva lipseşte, am căutat să umplu acest gol cumva: am plecat la Viena, la facultate, fără să ştiu limba germană, iar din frustrarea că în sat la mine era imposibil să înveţi o limbă străină, am reuşit să organizez tabere de limba germană pentru copiii din Brăneşti şi din Pucioasa. Gratuite. Am adunat 43 de copii, le-am adus profesori de la Viena cu care au studiat limba şi apoi i-am dus la Viena pentru o săptămână. Iar toate acestea s-au întâmplat pentru că mi-am luat inima în dinţi şi i-am povestit unui director din banca unde lucram despre visul meu. Îmi trebuiau 7.000 de euro, iar el mi-a dat jumătate. De restul trebuia să fac rost singur. Şi am reuşit. Iar deplasare la Viena, cu avionul, a fost un mare noroc: am profitat de o promoţie Sky Europe. Compania făcuse o greşeală în sistem şi a vândut bilete cu 1 euro. Eu am prins-o la timp, mi-amintesc bine, eram la mare şi era 3 dimineaţa. Am cumpărat 47 de bilete dus-întors pentru toţi copiii pe care îi ştiam. Deci, practic cu 2 euro de copil, ocupam jumătate de avion. Şi aşa a plecat prima serie de copii în Viena.
Acum mulţi dintre ei sunt voluntari Magicamp. Dar cumva ştiam de atunci că vor face lucruri extraordinare.
Pentru mulţi aceea a fost prima tabără. Adică ceva extraordinar. Dacă mă gândesc la copilăria mea, o bună parte dintre amintiri vin din cele câteva săptămâni în care am fost în vreo tabără. Mi-a plăcut foarte mult ideea de tabără: acolo am învăţat să cresc, să devin independent, să fac tâmpenii. Acolo eşti obligat să devii autonom, să îţi faci prieteni.
(…)
De ce ai ales primăria Bucureştiului pentru o viitoare luptă electorală?
Sunt mai multe motive. Ar părea greu de crezut la o primă vedere, însă calculul legat de primărie ţine tot de sănătate. Cum? Toate sistemele de sănătate din lume au o problemă de sustenabilitate. Iar noi împărtăşim aceeaşi problemă. Pentru că îmbătrânim, bolile de care suferim sunt din ce în ce mai costisitor de tratat.
Dacă nu facem ceva în privinţa îmbolnăvirii, sistemul cedează. Iar îmbolnăvirea ţine de două elemente: mediul înconjurător şi stilul de viaţă. Dacă nu luăm măsuri faţă de cele două, probabil că va trebui să virăm tot ce producem în asigurările de sănătate.
Capitala are o problemă teribilă cu felul în care se construieşte, în legătură cu traficul, cu gestionarea spaţiilor verzi şi aşa mai departe. Deci aceasta va fi lupta cea mare pentru mine.
Eşti politician şi totuşi nu vorbeşti în termeni de putere, ci în termini de serviciu public. De ce?
Eu nu înţeleg treaba cu puterea. În cele şapte luni petrecute la Ministrul Sănătăţii sau tot anul petrecut în guvern nu am avut o singură seară în care să pun capul pe pernă şi să mă gândesc: ce bine că am puterea! Mă culcam cu frustrarea că nu am făcut mai mult în ziua aceea şi cu frica de a nu da greş şi de a mă dezamăgi pe mine însumi. Iar asta pare excepţional cumva în această mocirlă sinistră. Dar este firesc. Orice om decent, care nu s-a jucat de-a puterea până atunci şi care nu este viciat complet de modul ăsta de gândire, înţelege că a avea o funcţie publică înseamnă 99% responsabilitate. Pentru că ţi-ai asumat ceva. Când candidezi spui: vreau să fac asta pentru voi! Şi, pe urmă, când ai câştigat, spui: am câştigat puterea? Cum vine asta?”
Citește întregul interviu aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
System Crasher – Copilul problemă
Eu am o problemă cu suplimentele
Descoperire majoră: metabolismul atinge maximul la un an și scade abia după 60
