Am bifat-o și pe asta până la 30 de ani

14 May 2018

Ştii că de ziua ta ţi se urează „să ţi se îndeplinească visele/visurile”? Sună egoist, da, însă, povestea ce urmează a fost un vis îndeplinit, un „x” pus într-o căsuță din lista cu lucruri de făcut până la 30 de ani.

La 28 de ani, prietenele ei din liceu aveau deja doi copii sau îşi plănuiau luna de miere în Punta Cana. Ea, în schimb, plănuiește să meargă până la Mega, să mai cumpere o sticlă de rosé.

Din dorinţa de a fi altfel, nu s-a gândit niciodată la repercusiuni şi probabil nici nu o va face prea curând. După ce s-a asigurat ca are rosé-ul la rece, s-a așezat la masa din bucătărie, pe care o folosea pe post de birou și masă de toaletă, și a început să scrie.

Se gândea la FM și la cum e posibil să fi fost prea expansivă și prea reală, naturală, în scurtul, dar semnificativul timp petrecut alături de el. Ochii lui de un albastru nefiresc au făcut-o să își piardă capul, să nu se mai controleze, să zâmbească încontinuu, să adoarmă surâzând. Mereu a avut o slăbiciune pentru bărbații cu ochii deschiși la culoare și știa că în momentul în care se va lăsa dusă de val, îi va plăcea atât de mult, încât nici măcar faptul că era posibil ca acei ochi misterioși să ascundă un laş cu pretenții de bărbat nu ar fi mai contat.

Pe FM l-a întâlnit pe Tinder, într-o seară, când după vreo trei pahare de rosé, s-a hotărât să îi răspundă la mesaj, după renumitul „It’s a match”.

cuplu taxi

Discutând cu el, nici nu a simțit că a trecut timpul, uitându-se la ceas abia pe la două noaptea. Au conversat despre nimicuri, dar a făcut-o să zâmbească ca un copil care a primit jucăria dorită de la Moş Crăciun. Din momentul acela, nu se putea gândi decât la ziua când îl va întâlni. Au mai vorbit timp de două săptămâni pe Tinder, împărtășind momente ale zilei, de la cafeaua de dimineață, până la ședința plictisitoare cu şefii și chiar până noaptea, târziu, când niciunul nu voia să meargă la somn, dorindu-şi doar să se bucure unul de celălalt.

A urmat schimbul de numere de telefon, continuând șirul conversațiilor intense, totul culminând cu prima întâlnire, la care ea a întârziat vreo 20 de minute, timp în care el a așteptat-o fără urmă de îndoială.

Se purtau de parcă se cunoșteau de foarte mulți ani, au vorbit, din nou, câte în lună și în stele, nesimţind cum trecea timpul și neverificându-și nici măcar o singură dată telefoanele.

Treptat, distanţa dintre cele două scaune s-a micşorat, coapsele lor deja simţindu-se unele pe altele. Ea a ales să nu bea niciun strop de vin în seara aia, neştiind tocmai de ce, însă aproape că se îmbătase de fericire știind că îl avea în fața ochilor pe bărbatul de 29 de ani, la costum, cu ochii de un albastru pătrunzător, bărbatul care nu făcea greșeli gramaticale și care părea că e de acord cu tot ce spunea ea.

Practic, unul dintre cele mai arzătoare și ascunse visuri devenise realitate și ei nu îi venea să creadă. În scurt timp, s-au apropiat și mai mult, simțindu-i degetele coborând din părul bălai pe obraji, și apoi pe buze. Culminând, evident, cu un sărut pe care o să îl ţină minte mereu. A început să plouă cu sărutări, până au rămas singurii clienți din restaurant.

Văzând asta, au râs copios și au plecat.

Nu ştiau încotro se îndreptau, erau aproape rătăciți printre bulevarde, dar nu le păsa de nimic. Era o seară de aprilie, nefiresc de caldă, sau poate era doar efectul endorfinelor sau al îmbrățișărilor lungi și tandre și al jocului mâinilor, care nu se puteau despărți unele de altele, nici măcar pentru o clipă.

Se opreau din când în când, pentru sărutări lungi, pe străzile goale, dar luminate, de la Universitate.

Erau ca doi adolescenți îndrăgostiți, fără nicio grijă, trăiau momentul, respirau un aer boem şi nimeni nu le stătea în drum. Şi-ar fi dorit ca această noapte să nu se termine prea curând, dar observând că nu își mai putea tine albaștrii ochi deschiși prea mult, ea a hotărât că e timpul ca fiecare să își comande un taxi, să meargă acasă.

El s-a conformat, a așteptat să plece ea şi mai apoi, a plecat și el. Pe drum spre casă, şi-au scris neîncetat. Odată ajunși, au continuat, însă degetele deja îi trădau, așa ca au hotărât să doarmă. Ea era în al nouălea cer, nici nu își mai încăpea în piele de fericire și încă se gândea că visează, adormind cu un zâmbet larg.

Nu era momentul ideal pentru o relație și nici nu ştia dacă voia asta.

S-a gândit doar că ar trebui să profite de moment, să se lase dusă de val, oriunde ar fi purtat-o. Şi aşa a și făcut, în zilele următoare s-au mai văzut de câteva ori, fie la un vin, fie doar plimbându-se fără o ţintă anume, menținând același grad de intensitate și beatitudine, chiar și după o nebună noapte de amor.

După două luni de Nirvana, ea a simțit că ceva începe să se rupă. Își scriau tot mai rar, fiecare dintre ei având joburi destul de solicitante și folosind asta ca pretext, au ajuns să nu se mai caute.
Încet, încet, nici nu și-au mai vorbit, n-au mai simțit nevoia să-și spună „Bună dimineața” sau să facă o glumă nevinovată, care să reușească să îl facă pe celălalt să nu se mai concentreze atât de mult la rapoarte şi alte lucruri la fel de plictisitoare.

Ea recunoaşte că i-ar plăcea să reia legătura, la un moment dat, însă nu crede că e pregătită pentru ceva mai serios cu el. Este conștientă că se va pierde în albastrul misterios al ochilor lui și că s-ar putea îndrăgosti iremediabil de el, dacă ar continua această aventură. Acest lucru nu ar fi rău, dar în tot timpul petrecut cu el, şi-a dat seama că el nu ar putea fi acel El, nesimţind acea siguranță pe care o avusese cu A.

Spune-i capriciu, extravaganță sau chiar vis împlinit, dar, da, ți s-a întâmplat ție, deși nu îți vine să crezi nici acum.

Așadar, să vi se îndeplinească visele și visurile cele mai frumoase, dragile mele!

Guest post by Allie

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Oamenii vor să fie fericiţi, dar…

Eseu despre trezire

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro