Niciodată nu mi-au plăcut terapiile, reÈ›etele pe teme ca sport, sănătate, iubire. Am crezut mereu că pot conÈ›ine o doză mare de orgoliu personal, de zgărmanare publică a unei răni ( cum spunea Exupery în Citadela lui), un soi de plângere de milă pentru care aÈ™tepÈ›i aplauze sau, cel puÈ›in, clătinări din cap aprobatoare. Și totuÈ™i iată-mă dând lecÈ›ii despre ceva despre care nu am habar…
Poate ar fi trebuit să adaug: “Jogging pentru neiniÈ›iaÈ›i de la un amator”, ca pretenÈ›iile să fie minime È™i criticile de final, blânde.
Ideea mi-a venit în serile regulate de alergat alături de câinele meu fată cu nume de băiat- Sasha. (De ce i-am ales acest nume? Nu am habar. Acum, căutând o explicație mai adâncă, pot spune că Sasha este, ca și mine, un androgin virtual, este completă în ea însăși; nu are nevoie practică de cineva de sex masculin ca să funcționeze normal.
Revenind la jogging și lecții, joggingul este un sport pentru care nu ai nevoie de pregătire anterioară, nici măcar de costumație specială. Singura problemă mai sperioasă pe care o pune această practică este contextul spațial: unde alergi? În ce loc alegi să-ți pui pe fugă gândurile?
Pentru că da, ai intuit bine, jogging-ul nu este un sport pentru corp, cum suntem permanent îndoctrinaÈ›i, ci pentru minte…
Sursă foto: runnersblueprint.com
A doua chestiune este să te întrebi serios dacă e nevoie de un însoțitor uman. Din experiență, spun, când îți plimbi gândul și-l pui la subțiat, nu îți trebuie distrageri. Recomandat ar fi, cel mult, un câine. Ascultă comenzile, nu pune întrebări, te verifică să nu o iei pe arătură, te motivează compătimitor să continui când faci pauze prea dese.
Un lucru important pentru jogging este muzica din căști. Chiar dacă ai È™ansa să-È›i alergi mintea într-un parc, pădure sau alt spatiu natural, muzica este esenÈ›ială – poate fi adaptată stării tale È™i oricum, oricât ar fi de ridicat volumul, zgomotul de fond, natural, face față (sau spate, cum zic eu).
Pentru prima seară de jogging, (e musai seara! mintea are nevoie de mai puÈ›ine imagini care să o poată distrage), sfatul meu e să alegi melodii ritmate (eu prefer anii ’80-’90), ca să imprime o anumită voioÈ™ie pasului È™i pentru a nu lăsa problemele cotidiene sau cele lăsate în aÈ™teptare să te copleÈ™ească. Când îți auzi bătăile inimii în tâmple, te opreÈ™ti si dansezi în ritmul melodiei, poÈ›i È™i fredona (face parte din terapie).
Încearcă să alegi cântece neutre (pentru prima lecție). Nu trebuie să fie melodii care îți pot aduce flash-back-uri, fie ele pozitive, actuale.
Trebuie să fii tu È™i gândurile tale, alergând în ritmul vostru, pentru a vă aduce reciproc la greutatea ideală a spiritului…:)
Guest post by Clara Tîrcă
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
