Nu vei regăsi prea multă poezie în aceste rânduri, aici intenția mea nu este de-a lega dureri în pangligi. Nu știu nici eu cum să încep, așa cum nu ai știut nici tu, dar îmi place să cred că într-o zi vei citi acest text și îți va fi clar că îți este adresat.
În dimineața aia buimacă, plină de somn și de stres, de pe coridorul școlii, ai redeschis o rană. Nu înțelegeam de ce faci asta, nu vedeam rostul discuției, având în vedere că trecuse atâta timp de când decisesem să rup definitiv firul nostru… Nu reușeam decât să mă uit în ochii tăi și să fac eforturi să nu izbucnesc în lacrimi, să nu-ți vorbesc ca o cretină. Pauza se terminase, conversația a rămas în aer, dar cel mai probabil ai găsit o soluție să te simți ok la scurt timp după. Ceea ce ți-am spus nu e malițios, știu că ai capacitatea de a înlocui oamenii cu alți oameni în unele situații, așa ești tu făcut. Tu ești convins că nu am dreptate, dar până la urmă ce înseamnă să ai dreptate? Ochii aceia… ai un fel de-a privi oamenii care dă de-nțeles că interlocutorul tău e și centrul universului tău.
Poate că mi-am dat prea multă importanță în ceea ce ne privește, invidiind tacit fiecare relație de prietenie pe care o aveai cu o persoană care îmi displăcea. Atunci când a apărut ea, a început sfârșitul nostru, cel puțin pentru mine; credeai că felul în care te raportai la mine era absolut firesc, dar pentru mine nu era deloc așa și ți-am spus-o. N-ai vrut să mă asculți, tu erai sătul deja. Mă știi doar, sunt o fire mai sucită, am nevoie de persoane cât mai echilibrate cu putință în preajma mea și acum nu am nici cea mai mică intenție să-ți reproșez ceva, eu doar încerc să-ți arăt și viziunea mea pentru că dimineața aceea mă bântuie: nu am fost suficient de clară, nu am știut să fiu. Tu, în schimb, te-ai eliberat, încercând să discuți cu mine.
Știi că nu-mi place ca cineva să-mi atingă coarda sensibilă, iar eu nu pot să-ți cer, în eventuala unei legări a firului tăiat, să faci în așa fel încât să-ți văd cât mai rar prietenii, ar fi absurd. Așadar, cred că ne este mult mai bine unul fără celălalt, nu văd de ce ne-am complica viața inutil. Vom merge fiecare pe drumul lui. Închide-ți rana.
Guest post by Elektra
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
