Astăzi am avut câteva mici revelaţii. Cine? Eu. Adică un tip nici frumos, nici deştept, nici înalt, nici scund, nici beţiv, nici pocăit, nici blond, nici de culoare, nici şomer, mai degrabă angajat, nici sărac, nici bogat etc. Aş putea continua mult în sensul ăsta, până v-aţi plictisi. Dar cine vrea să plictisească prin scrisul care nu se prea caută azi? Mulţi. Însă nu cred că fac tocmai aşa ceva, dimpotrivă. Continuările-s nesemnificative.
Revelaţie 1. În simplitate regăsim adevărul. Nu trebuie să îl încărcăm cu lucruri deseori inutile, chiar dacă ni se pare că arată mai bine. Nu este cazul să îl fardăm. Riscăm să ne ardem mult mai rău. Briciul lui Occam sau furculiţa lui Hume. Două sofisme ale autorităţii. Dar nu sunt mincinoase defel. Ceea ce este autentic şi real rămâne elementar, discutăm despre lucruri perceptibile, şi doar oamenii care nu ştiu să piardă, adică aceia care se ascund după propriile lor umbre îl vopsesc cu superstiţii, mistere, destin etc. etc.
Revelaţie 2. Sunt aproape misogin! Cui îi pasă? Nici măcar mie. Însă realizez că femeile sunt proaste, nu toate desigur, dar majoritatea absolută. În acest moment trebuie să îmi presar cenuşă în cap. Nu-mi pare rău că nu sunt femeie, doar n-am probleme erectile sau psihologice, însă regret că nu înţeleg ce este iubirea, în general. Ele o ţin morţiş s-o priceapă numai din punctul lor de vedere şi eşuează lamentabil, se înstrăinează de sine, suferă cumplit, trăiesc tragedii imense, pe bună dreptate, fiindcă nu pricep imaturitatea masculină. Aşa o numesc ele. Pentru inteligibilitate acceptăm termenul. Cred că nu mă interesează prea mult nici suferinţa femeilor, însă şi imaturii sentimentali pot fi uneori empatici. Eu sunt aproape.
Revelaţie 3. Psihologii, psihoterapeuţii, au dreptate. Fiecare înţelege ceea ce vrea, ceea ce poate, ce este în stare. Aplicăm principiile pe un caz concret. O femeie, indiferent de vârstă, vrea să facă s*x cu o persoană. Nu este în stare s-o facă bărbăteşte, adică fără afectivitate, doar nu este cu*vă! Vorbim despre femei normale, nu despre cele din casele de toleranţă, cluburi, trotuare, centură ş.a. Atunci, pentru ca o femeie să se culce cu altcineva trebuie să se îndrăgostească, să fie deschisă afectiv, permisivă, sedusă. O femeie normală nu poate face s*x mecanic cum poate face un bărbat. Dezavantaj major.
Revelaţie 4. Dacă o femeie nu poate face s*x de dragul s*xului, nu este cu*vă, atunci a inventat, sprijinită de mascul, sau bărbatul a sugerat un cuvânt nou: dragoste. Adică un fel de manifestare la propriu a iubirii, cu sau fără finalizare. Fac dragoste cu soţul, gândindu-se la amant şi invers, fac dragoste cu amantul, gândindu-se la altul, uneori chiar la soţ, cine mai ştie?
Revelaţie 5. Dragostea este mult mai mult decât s*xul pentru o femeie, implică iubirea, însă pentru un bărbat dragostea există numai cu femeia cu care vrea să rămână toată viaţa. În rest, reduce totul la cea mai explicită activitate s*xuală. Acceptă că iubeşte, că face dragoste cu o femeie, însă dacă n-are de gând să o ţină la piept pentru totdeauna, adică să n-o părăsească cât mai repede, face numai s*x cu respectiva, chiar dacă pare pasional, incitat, impulsiv, senzual, pervers, posesiv, gelos, nesigur, tandru, plângăcios etc.
Revelaţie 6. Femeile sunt aproape proaste fiindcă nu înţeleg odată că bărbaţii caută numai să le seducă în scopul s*xului şi inventează jocuri ale dependeţelor; parteneri binevoitori, colaboratori sociabili, şefi inteligenţi, colegi simpatici, amici blânzi, prieteni tăcuţi, cunoştinţe înţelepte care îşi ascund sau laudă partenerele, soţiile, amantele, singurătatea tocmai pentru a-şi atinge scopul.
Revelaţie 7. Iubirea nu există. Ca proces afectiv superior iubirea se învaţă până în adolescenţa târzie. Este un construct. Ceva dobândit, educat. No! Ca ţăranii! Câte chestii corecte, fluente, aplicabile spiritual învăţăm înainte de 30 de ani? Puţine. Şi psihologii ne atrag atenţia că sunt persoane care, dacă nu învaţă până atunci să iubească pe altcineva, întreaga lor viaţă ulterioară nu vor fi în stare să se iubească decât pe sine. Sună frumos: decât pe sine. Dar este o realitate tristă şi simplă.
Revelaţie 8. Există mai multe perioade de crize afective. Înainte de 20 şi după 40 de ani. În prima perioadă, tinerii doresc cu disperare să simtă fiorul! Cine nu vrea să fie matur când este copil? Şi după 40, aplicabil atât femeilor cât şi bărbaţilor: teama de bătrâneţe îi îndeamnă la acţiuni disperate. Ne vine să ne sexualizăm în draci. Ei, cu oricine. Ele sunt mai selective: numai cu cine se îndrăgostesc şi le demonstrază că sunt dorite de respectivii. Cel mai tare afrodisiac pentru o femeie este să simtă că este dorită, văzută, că reuşeşte încă să incite! Păi, pe cine? Pe masculul care s-ar culca cu oricine? Ăla este gata incitat. De-a gata.
Revelaţie 9. Să iubeşti o persoană înseamnă să-i fii alături mereu, cu sau fără convenţii civile. Ce dracu’ este atât de greu de priceput? Femeile sunt triste fiindcă se îndrăgostesc de bărbaţi. Ăştia-s neserioşi şi aproape misogini, ca mine.
Revelaţie 10. Să iubeşti o persoană înseamnă să te ierţi pe tine însuţi! Cine n-a greşit în viaţa asta? O pildă creştină! Până la urmă, aveţi grijă la pretexte, un bărbat care se simte înşelat poate acţiona oricum, rareori iartă, cei aproape misogini sunt majoritari. Un bărbat poate să părăsească o femeie pentru o alta tot din cauza s*xului. Aşa că nu vă îndrăgostiţi prea tare. Şi suferinţa are doza ei de creativitate. Unora le place să se simtă triste şi neiubite, să îşi plângă de milă, aşa s-au dezvoltat şi percep un fior emoţional, oricare, fie şi negativ. Însă nu fiţi la fel proaste ca bărbaţii aproape misogini. Dovediţi că sunteţi mai înţelepte!
Pe Regis îl găsiți întreg aici
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
