A murit Midnight Killer-ul adolescenței mele… Și de aici s-a stârnit furia mea. Suntem ciudați noi, așa, ca nație, sau națiune cum îi plăcea să ne salute. Cum, puii mei, atâta ipocrizie?! Toată suflarea îl omagiază, un mare jurnalist, un om sincer, deosebit, extraordinar, minunat, mare reformator, în câteva ore îl vor face semizeu chiar ăia care l-au stigmatizat ca pe un paria.
De mare jurnalist ce era, n-a mai apărut pe nicăieri, de mult ce l-ați respectat pentru pozițiile sale scoase din tipare, de aia nu a mai avut emisiuni pe nicăieri? Băi, voi, ăștia ce vă faceți știri breaking news luând partea leului din dispariția unui om care v-a fost incomod, voi, ăștia care l-ați întâlnit nu știu pe unde, l-ați admirat pentru nu știu ce, da, mă, voi! Voi sunteți cei care promovați și perpetuați slugărnicia, pupindosismul și interesele personale, cu ceva excepții pe care le ejectați iute când vă ies în cale.
Trebuie să fie tare greu să ții în tine, să ascunzi ceea ce crezi de fapt, să spui ceea ce vor să audă ăia care te plătesc, să schimbi barca după cum bate vântul și să rânjești tâmp, bălăngănind afirmativ din cap la orice inepție pe care, în capul tău, o condamni.
De aia vă îmbolnăviți de răutate, de frustrați ce sunteți, faceți cancer moral și crăpați pe dinăuntru. Specia voastră este peste tot, în toate sferele, voi sunteți statul paralel, voi, ăștia care vă târâți și de care se folosesc șmecherii. Sunteți contaminați cu lașitate. Lacomi și superficiali ce sunteți! În jurul vostru oamenii trăiesc, râd pe bune, își spun părerea pe bune, își dau demisia și li se rupe, sunt buni și vor găsi mereu ceva mai bun. Oamenii normali la cap trăiesc. Voi, ăștia, slugi de sistem, sunteți vii numa’ pe hârtie! Normal că vă crește ura la cote de uragan și săpați, râcâiți, zdrobiți tot ce nu apleacă țeasta. Unii, pur și simplu, se nasc și mor în picioare, iar alții, se târăsc fricoși acceptând prostește situația, cu demnitatea cumpărată și fără perspectivă.
Citiți și Cine sunt acești prieteni, acești vecini, acești oameni?
Și-ar mai fi de spus… numa’ n-am chef să mă enervez, privesc scârbită spectacolul acesta trist.
Îmi amintesc de nopțile adolescenței mele, eu ascultam Midnight Killer, vecinul asculta un copil minune. Nu știu cât a contat, poate că nu, știu doar că am învățat niște principii, al dracu’ de imorale: să spui ceea ce crezi, dacă chiar crezi, nu greșești să ai altă părere, e normal să gândim diferit și să vorbim deschis. Da, mă, să vorbim cât mai putem!
P.S. Aici nu este vorba de Andrei Gheorghe, este vorba de principii, de tipologii umane, de felul nostru de a fi. De aceea merg lucrurile în direcții tâmpite, pentru că sunt tâmpiți care folosesc idioți utili în scopuri tâmpite.
Cu sinceritate,
Cristina Timariu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara în care hoții și proștii ne omoară între ei
Portret de țară în pragul tulburelului
Iar la zi de sărbătoare, nimicul cu moț
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
