Pe bancă, între noi, stăteau liniștiți kilometri de tăcere. Lumea își urma cursul firesc al unei seri de vineri. Terase pline de fel de fel de oameni, unii plictisiți, alții gălagioși, alei zgâriate de roțile rolelor sau călcate fâșâit de bicicliști.
Și noi. Cu ochii ațintiți în reflexia apei, tulburată de călătoria leneșă a unui vaporaș. Din când în când, câte un nor de fum de țigară acoperea priveliștea și reușea să ne mai apropie.
– Îți dorești să fii scriitoare?
– Mi-ar plăcea…, am răspuns.
– Una este să îți placă, alta este să îți dorești!
– Atunci… mi-aș dori…
– Și ce faci pentru asta?
– Păi… scriu… atunci când simt că am ce așterne în filele vieții. Însă nu tot timpul îmi găsesc cuvintele, plus că doar atunci când sunt tristă simt nevoia de a mâzgăli.
– Nu e suficient.
– Știu.
– Va trebui să-ți iei un caiet și în fiecare zi să îți notezi în el.
– Ce aș putea să scriu în fiecare zi? De unde inspirație?
– Gânduri, trăiri, ce ai făcut în ziua respectivă, ce îți place sau nu, orice…
– Mda… așa e, ai dreptate.
Nu reușeam pe atunci să văd mai departe nici de secunda ce urma, mai ales căutarea unei librării în care să mă aștepte un caiet cu o copertă care să îmi atragă atenția, demn de luat acasă.
Fasciculul de foi n-a ajuns niciodată în mâna mea, însă visul nu a fost abandonat. Stă înmugurit într-un colț al minții, indiferent de anotimp. Își mai flutură uneori petalele către mine în semn de: „Hei! Bună! Mă bucur că ți-ai mai aplecat gândurile și către mine.” Zilele trecute înflorise. M-a surprins când l-am auzit șoptind: „Hei! Nu vrei tu ca noi doi să scriem o carte împreună?”
M-a surprins ideea, dar… cu ochii mari și ridicând din umeri, mă întreb: „De unde oare să încep?”
Guest post by Masquerade Woman
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alice Munro – am început să scriu proză scurtă pentru că nu am avut timp să scriu altceva
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Call Me By Your Name – un film după vizionarea căruia m-am simțit vinovată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
